Pages Menu
Rss
Categories Menu

Posted by | 0 comments

Apel la cinste, logică, bun simţ – către patriarhul BOR, Daniel Ciobotea

Apel la cinste, logică, bun simţ – către patriarhul BOR, Daniel Ciobotea

E limpede pentru toată lumea că Sinodul BOR este la cheremul unui patriarh autocrat, al cărui comportament nu mai inspiră niciunui ortodox nespălat pe creier decât decepţie ori stupoare. Dublură perfectă a celuilalt micromegaloman, de la Cotroceni, Daniel Ciobotea a uitat, în douăzeci de ani de carieră arhierească, tot ce-a învăţat în Occident, cu voie de la Ceauşescu şi de la Securitate. Se comportă ca şi cum Biserica lui Iisus Hristos ar fi propria sa moşie, neluând în seamă absolut nicio sugestie sau povăţuire dinafară. El ştie tot, face tot, rade tot. Deşi i-am susţinut candidatura, mi-am dat seama pe parcursul primelor luni de la „înscăunare”, că noul autocrat nu are decât fler administrativ plus o sete imensă de putere (între altele, de un ridicol îngrijorător, nu mai vorbeşte despre sine decât la persoana I plural, ca Iulius Caesar). Recent, Daniel Ciobotea a lansat un mic Apel (tot se poartă genul!) „la unitate şi demnitate”. În fond, un apel la amnezie, bazat pe necinste intelectuală şi pornit din citata sete de putere. Invocând „marile” sărbătoriri (propuse de el însuşi, votate slugarnic de ceilalţi membri ai Sinodului BOR), anume, Sinodul de la Niceea şi Autocefalia BOR, Daniel Ciobotea se adresează comunităţilor româneşti din străinătate care n-au acceptat încă să se întoarcă la „Biserica Mamă”, adică, în sânul BOR. Textul poate fi citit aici: Apelul Ciobotea. Autorul invocă vajnicul Statut al BOR mai ceva ca pe Sfânta Evanghelie, dar necinstea e în altă parte. Vrând să dea greutate aberaţiei, teologul Daniel Ciobotea se referă la Canonul 16 adoptat la Sinodul de la Niceea. Cum se referă? Cu următoarele cuvinte, citez exact: „Prevederile statutare menţionate exprimă autocefalia Bisericii Ortodoxe Române şi se bazează pe canonul 16 de la Sinodul I Ecumenic (325), care afirmă principiul că nu este îngăduit unei eparhii să primească în jurisdicţia sa clerici şi credincioşi ortodocşi, fără binecuvântarea Bisericii (eparhiei) căreia aceştia aparţin.” Probabil Daniel Ciobotea deţine un manuscris, nepublicat încă, al Canoanelor de la Niceea, cu un capitol 16 sub forma celui „rezumat” de el în fraza de mai sus.

Aşa ceva nu există în adevăratele Canoane de la Niceea, cum sunt ele publicate după adevăratele manuscrise, în ediţii ştiinţifice normale. Canonul respectiv sună în felul următor: „Preoţii şi diaconii, sau, în general, clerul care, cu îndrăzneală, fără a avea frică de Dumnezeu şi neluând în seamă disciplina bisericească, îşi părăsesc comunitatea, nu trebuie în niciun caz primiţi într-o altă comunitate; trebuie obligaţi, prin toate mijloacele, să revină în dioceza lor şi, dacă refuză, trebuie excomunicaţi”. Unde apar cuvintele „mirean”/„credincios” şi „ortodox”? Sunt adăugiri ale lui Daniel Ciobotea, probabil participant secret la lucrările Sinodului de la Niceea. El inventează „ortodoxia” în secolul al IV-lea şi vede „mireni”/„credincioşi” acolo unde Părinţii de la Niceea nu vedeau decât „preoţi”. Cu măsluiri de texte şi bizuindu-se pe ignoranţa credincioşilor nu se vor obţine în veci conciliere, unitate, demnitate. Ce apel la „demnitate” poate fi acesta, bazat pe un fals intelectual? Ce credibilitate poate să aibă un patriarh care, în loc să ofere exemplu de cinste şi demnitate, continuă exact placa înaintaşilor săi comunişti pe care-i preţuieşte din rărunchi. Orice credincios poate aparţine oricărei eparhii de pe teritoriul ţării unde trăieşte. Punct. Nu pe acest canon se bazează şi proslăvita „autocefalie” BOR? Foarte binevenite exemplele Bisericilor ortodoxe din Rusia şi din Serbia! Oare de ce s-au întors preoţii şi credincioşii (o parte dintre ei, iarăşi o măsluire!) la Bisericile-Mume din cele două ţări? Poate pentru că sinodalii ruşi au ştiut să-şi canonizeze la timp, imediat după 1990, martirii din vremurile comuniste; poate pentru că patriarhul Serbiei n-a fost ales prin jocuri de culise şi intrigi „damakratico-suprarealiste”, ci prin inspiraţia Duhului Sfânt (pentru procedura de alegere a patriarhului în Serbia a se vedea un alt articol din Oglindanet). Problema, domnule Daniel Ciobotea (scuze, dar mi-e imposibil să vă consider patriarh şi cunoaşteţi bine toate motivele), ca şi în cazul confratelui laic, Băsescu, nu suntem noi, desţăraţii, laicii, disidenţii, ci voi, sinodalii unşi cu toate alifiile, sforari penibili însetaţi de putere, fără nici o legătură cu principiile evanghelice, pe care le batjocoriţi la fiecare respiraţie, cu fiecare cuvinţel pe care-l „emanaţi”. Nu aveţi dreptul să vă agăţaţi de argumentul „celor douăzeci de ani de la revoluţie”, voi care nu faceţi, de douăzeci de ani, decât să întinaţi jertfele de atunci şi speranţele noastre, ale celor care am avut şi avem în continuare nenorocul să trăim zi de zi bâlciul vostru, al marilor profanatori.

Cristian Bădiliţă

Cristian Bădiliţă

Cristian Bădiliță este un teolog, eseist, traducător și poet român contemporan.

Asociația Culturală OGLINDANET, fondată în luna mai, 2011, la inițiativa dlui Cristian Bădiliță, în scopul de a desfășura activități (programe, proiecte și acțiuni) culturale, științifice și educaționale cu impact național și internațional.
Cristian Bădiliţă

Latest posts by Cristian Bădiliţă (see all)

Post a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *