Pages Menu
Rss
Categories Menu

Posted by | 0 comments

Asylant: un roman de referinţă

Asylant: un roman de referinţă

 Cu recentul său roman Asylant, aparut de numai câteva luni la Editura Curtea Veche,  Liviu Bîrsan (n. 1970) se autodepăşeşte şi intră într-o zonă a valorilor confirmate ale literaturii române postcomuniste. Comentariul de pe copertă, scris de Bogdan Suceavă, îl descrie elogios, incluzând un mic citat reprezentativ: „Din lumea fără de fruntarii a ultimelor decenii, Liviu Bîrsan plăsmuieşte un roman plin de tensiune, tragism şi poezie. Universul creat în Asylant aminteşte deopotrivă de lumea hoţilor de buzunare din Groapa lui Eugen Barbu şi de erotismul deloc tăinuit din Craii de Curtea-Veche de Mateiu Caragiale, totul povestit din perspectiva unui personaj-narator care, între Bucureşti, Berlin şi Santo Domingo, îşi descrie geografia personală astfel: «Eu n-am rădăcini în niciun pământ şi n-am ramuri să le întind către cer. Nu am frunze să se bucure de roua dimineţii şi nici fructe să se pârguiască la soare.» O lume fără iluzii şi speranţe, trăindu-şi drama sub un cer care nu promite nimic, un spaţiu unde vechile identităţi şi apartenenţe au involuat spre un tărâm incert situat la limita dintre purgatoriu şi iad, în măsura în care iadul ar putea fi un colaps infinit înlăuntrul propriilor vicii şi obsesii. De aici, romanul câştigă forţă, lectura e un regal, iar fiecare pagină e o plăcută surpriză”.

Şi totuşi nimic nu face să transpară, nici măcar titlul, sec, poate nepotrivit, sau ales tocmai ca să închidă ermetic un univers pur si simplu uluitor şi de care orice cititor este definitiv fagocitat încă de la primele rânduri. Imposibil de lasat din mână romanul lui Bîrsan devine o prelungire a propriului corp până când ultima pagină nu va fi fost devorată. Romanul Asylant nu este un spaţiu care permite erori sau echivocuri. Se trăieşte intens până la refuzul propriei realităţi.

Corpusul romanului este alcătuit formal din 3 zone distincte, din care partea I, Şobolanii din hipermarket din Spandau, în netă opoziţie cu ultimele două – de aceeaşi factură – Los Gringos din Europa de Est şi Isabela, aproape ca două romane distincte ca stil, ritm, mod de comunicare cu propriile personaje şi cu cititorul. În prima parte, lumea emigraţiei româneşti de cea mai joasă condiţie este surprinsă în instantanee fotografice fără precedent în literatura română. Stilul şi procedeele trimit spre scriitorii nordamericani, iar tehnica detaliului este calibrată de un staccato în care imaginile se suprapun încontinuu până la exasperarea simţurilor cititorului. Limbajul crud şi savuros, în acelaşi timp, nu este altceva decât ridicarea la rang de limbă literară a unui argou de suburbie românească amestecat cu jargonul lumii imigranţilor, al marginalizaţilor, în ţările occidentale invadate de noile hoarde barbare ale satului global. Viciile devin obiceiuri, iar accidentalul normalitate. Lumea este oarbă şi golită de sens, iar personajul orb este singurul clar-văzător, în sens literal, printr-un pact necurat. Înşelăciunea şi delincvenţa sunt meserii onorabile, iar prostituţia şi perversiunea fireşti moduri de a fi într-o lume „civilizată”. Nepăsarea, ipocrizia şi presupusa superioritate a Occidentului se întâlnesc cu „autenticitatea” şi hipervitalismul unui Est la atac, gata să supravieţuiască în orice condiţii şi cu orice preţ, pentru că nu are nimic de pierdut. Atunci când lucrurile nu mai merg, când teritoriul este „înţepat” se porneşte spre alte meleaguri, oriunde, la întâmplare, pentru că mapamondul a devenit un glob care intră în buzunarul oricui îşi doreşte să îl stăpânească.
În părţile a doua şi a treia, personajele călătoresc înspre zări îndepărtate, care se anunţă paradisiace, un paradis straniu, fragil, în care viaţa nu are valoare, iar arca lui Noe devine o parodie, grupul de „aleşi” fiind unul halucinant: un puşcăriaş „cinstit” şi „credincios”, o prostituată care îşi abandonează pruncul nou născut, dar care se călugăreşte din pură vocaţie şi se dedică îngrijirii altora, un orb tâlhar şi sapient, o atletă negresă expertă în servicii de escort şi care devine mamă excelentă a unui copil de suflet şi un neamţ bătrân şi bogat, pe ultima sute metri a unei boli incurabile. Împreună o înfruntă pe Isabela, ciclon ucigaş ai cărui unici supravieţuitori sunt, în paradisul-infern.
Talent incontestabil, măestrie în arta povestirii, erudiţie şi poezie necanonică, iată reţeta care face din romanul Asylant al lui Liviu Bîrsan un potenţial best-seller şi un punct de referinţă al literaturii române şi internaţionale contemporane.

Padova
07.03.2010

 

Post a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *