Pages Menu
Rss
Categories Menu

Posted by | 0 comments

Biserica greco-catolică, „plămânul” occidental al orthodoxiei

Biserica greco-catolică, „plămânul” occidental al orthodoxiei

Cristian Bădiliţă: Preasfinţia Voastră, aţi participat de curând la Sinodul Episcopilor pentru Orientul Mijlociu de la Roma. Cât timp a durat acest Sinod şi care au fost temele principale?

PS Virgil Bercea: Da, in perioada 10-24 octombrie s-a desfăşurat la Roma Sinodul pentru Orientul Apropiat cu tema „Biserica Catolică în Orientul Apropiat: comuniune şi mărturisire” şi cu un motto din Faptele Apostolilor, „iar inima şi sufletul mulţimii celor ce au crezut erau una şi niciunul nu zicea că este al său ceva din averea sa; ci toate le erau de obşte”. După cum este bine cunoscut, Sinodul Episcopilor este o instituţie permanenta a Bisericii Catolice, fondată de Papa Paul al VI-lea la cererea Părinţilor Conciliului Vatican II, pe 15 septembrie 1965 cu scopul de a menţine viu spiritul sinodal format in timpul lucrărilor conciliare. Sinodul Episcopilor este convocat de către Papa în funcţie de necesităţile Bisericii şi pentru colaborare şi consultare cu Pontiful Roman pentru binele general al Bisericii. Spre edificare se poate consulta adresa http://www.vatican.va/roman_curia/synod/documents/rc_synod_20050309_documentation-profile_it.html#I._IL_SINODO_DEI_VESCOVI.

De aceasta dată, Papa Benedict al XVI-lea a convocat un Sinod pentru Orientul Mijlociu (a fost anunţat la data de 19 septembrie 2009) datorită complexităţii problematicilor pe care le trăiesc creştinii şi Biserica în această parte a lumii, foarte importantă, de altfel, pentru întreaga creştinătate. Au participat, de drept, Părinţi sinodali din zonă, responsabili ai diverselor dicastere romane, reprezentanţi ai conferinţelor episcopale din cele cinci continente, invitaţi speciali, auditori speciali precum şi invitaţi ai celorlalte Biserici creştine, un rabin evreu, un mufti musulman. Printre temele abordate: prezenţa şi situaţia creştinilor în Orientul Mijlociu, comuniunea eclezială, mărturia creştină astăzi, Cuvântul Domnului, liturgia, dialogul ecumenic şi interreligios. Sfântul Părinte a participat la toate lucrările, iar Părinţii sinodali au avut posibilitatea să intervină direct în Sinod pe marginea temelor ori să-şi spună punctul de vedere. Sinodul s-a deschis şi s-a încheiat cu o Sfântă Liturghie celebrată în Bazilica „San Pietro”.  S-a creat o atmosferă familială marcată de cântarea „laudelor” în cele mai diverse rituri şi limbi. Sfântul Părinte a întâlnit, a ascultat şi a salutat personal pe fiecare participant la Sinod, iar ultima zi a lucrărilor s-a concluzionat cu un prânz convivial al papei cu sinodali. Spiritul Sfânt se simţea prezent cu harurile şi darurile sale.

Ce hotărâri importante s-au luat?

Fiecare Sinod se încheie cu un „Nuntius”, mesaj adresat de Părinţii sinodali preoţilor, diaconilor, călugărilor şi călugăriţelor, tuturor credincioşilor şi tuturor persoanelor de bună voinţă. Acest „mesaj” are rolul de a încuraja „poporul sfânt”, de a-i îndemna pe credincioşi să reziste acolo unde Domnul i-a chemat în pofida tuturor vicisitudinilor istoriei şi a vremilor, de a le transmite cât de importantă este prezenţa şi colaborarea între creştini în Orientul Mijlociu, precum şi cât de valoroasă şi necesară este implicarea creştinilor în viaţa politică pentru a pune în evidenţă valorile evanghelice. In plus, Sinodul pregăteşte aşa numitul Elenchus finalis propositionum, „Listă finală de propuneri”, care va sta la baza „Exortaţiei Apostolice” postsinodale pe care Sfântul Părinte o va elabora. Propunerile au fost sintetizate în urma intervenţiilor Părinţilor sinodali în „cercurile restrânse” şi votate în plenul Sinodului. Acestea cuprind, la urma urmei, toate problemele şi problematicile cu care se confruntă creştinii în Orientul Mijlociu şi merg de la transmiterea Cuvântului lui Dumnezeu astăzi la părtăşia crucii lui Hristos, de la valoarea pământului ca loc natal care esenţializează identitatea persoanelor şi a popoarelor, la pacea şi libertatea religioasă şi de conştiinţă care sunt absolut necesare pentru a consolida prezenţa creştinilor în zonă. Vedem aici cât de importante sunt comuniunea eclezială, dialogul ecumenic şi dialogul interreligios, respectiv raportul creştinilor cu iudaismul şi islamul. Situaţia în zonă, o ştim, este foarte incertă şi, acest lucru de 2000 de ani. Aceasta determină un exod masiv al creştinilor şi pentru acest lucru Biserica Catolică este foarte preocupată de continuitatea şi permanenţa creştinilor în „locurile sfinte” nouă tuturor, pentru că, o ştim prea bine, „ex oriente Lux”.

Tot de curând, la Oradea, aţi concelebrat liturghia de beatificare a episcopului Bogdanffy Szilard. Vă rugăm să prezentaţi, pentru cititorii noştri, viaţa acestui episcop-martir. În mod curios, numele său nu figurează în volumul Martiri pentru Hristios, din România, în perioada regimului comunist, apărut la Editura Institutului Biblic şi de Misiune al BOR, volum alcătuit împreună cu Biserica romano-catolică.

Într-adevăr, sâmbătă, 30 octombrie 2010, a avut loc, în catedrala romano-catolică din Oradea, beatificarea episcopului Bogdanffy Szilard, Episcop Romano-Catolic de Oradea, mort în închisorile comuniste in 1953. Episcopul dr. Bogdanffy Szilard s-a născut pe data de 21 februarie 1911 şi a fost hirotonit preot în Oradea la 29 iunie 1934. A fost consacrat episcop în secret pe data de 14 februarie 1949, iar la câteva săptămâni după hirotonire, în aprilie 1949, a fost arestat de comunişti.
În decursul detenţiei autorităţile comuniste au încercat să-l constrângă „să colaboreze”, să-şi trădeze credinţa şi pe semenii săi şi să renunţe  la fidelitatea faţă de Sfântul Părinte. A rămas însă statornic în credinţă.
PS Bogdanffy a fost întemniţat la Jilava, Sighet, Capul Midia şi Aiud. Torturat în mai multe rânduri, închis la „neagra” (celulă fără ferestre, fără pat, legat cu lanţuri la picioare), după lungi şi grele suferinţe, părăsit în camera bolnavilor, moare la 2 octombrie 1953, la vârsta de 42 de ani, la Aiud. Episcopul greco-catolic Ioan Ploscaru îl aminteşte în memoriile sale ca un om drept, blând şi modest. Martiriul episcopului Bogdanffy a fost recunoscut şi confirmat de Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea, care, în martie anul curent, a aprobat decretul de beatificare.
Întreaga comunitate catolică este bucuroasă, pentru că după 60 de ani de tăcere şi încercare, Domnul o binecuvântează şi o încununează prin ridicarea la treapta altarului a celui care a fost episcopul martir al credinţei Bogdanffy Szilard fiind conştientă că sfinţii nu au confesiune, nu au naţionalitate, nu au frontiere: sunt sfinţi.
Liturghia de beatificare a fost „pontificată” de Cardinalul Peter Erdo, Primatul Ungariei, împreună cu delegatul personal al Sfântului Părinte, Cardinalul Angelo Amato, Prefectul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, Nunţiul Apostolic în România, Arhiepiscopul Francisco Javier Lozano şi mai mulţi prelaţi din România, Ungaria, Serbia, Ucraina, Austria şi Grecia. Cu această beatificare se deschide şirul evenimentelor sfinte prin care vor fi ridicaţi la gloria altarelor „sfinţii închisorilor”, acei „trădători ai poporului” morţi pentru Hristos prin gulagurile şi puşcăriile roşii pentru că nu şi-au vândut nici neamul şi nici credinţa.

O ultimă întrebare, bibliografică, să spunem aşa. Ce lucrări de referinţă, accesibile, bine documentate aţi recomanda celor intereesaţi să cunoască, la izvoare şi în chip obiectiv, istoria şi spiritualitatea Bisericii greco-catolice din România? Acum vreo câteva luni am rămas uimit constatând că un grup de studenţi teologi ortodocşi, de bună calitatea, de altminteri, habar nu aveau că Samuil Micu sau Budai Deleanu erau greco-catolici. În patru ani de liceu şi în patru ani de facultate nimeni nu le spusese acest lucru şi nicăieri nu citiseră acest lucru. Incredibil, dar adevărat!

Îmi îngădui să trimit la o bibliografie sumară, fără a face o pledoarie pro domo:

Barta, Cristian, Tradiţie şi dogmă. Percepţia dogmatică a Unirii cu Roma în operele teologilor greco-catolici, Ed. Buna Vestire, Blaj, 2003.
Bărbulescu Wallner, Luminiţa, Zorile modernităţii. Episcopia greco-catolică de Lugoj în perioada ierarhului Victor Mihalyi de Apşa, Presa Universitară Clujeană, 2007.
Bocşan, Nicolae, Cârja, Ion, Biserica Română Unită la Conciliul Ecumenic Vatican I, Presa Universitară Clujeană, 2001.
Bucur, Ioan-Marius, Din istoria Bisericii Greco-Catolice române (1918-1953), Ed. Accent, Cluj-Napoca, 2003.
Bucur, Marius, Stan, Lavinia, Persecuţia Bisericii catolice în România. Documente din arhiva Europei Libere, Galaxia Gutenberg, 2005.
Bozgan, Ovidiu, Cronica unui eşec previzibil. România şi Sfântul Scaun în epoca pontificatului lui Paul VI, Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2004.
Căluşer, Iudita, Episcopia Greco-Catolică de Oradea. Contribuţii monografice, Ed. Logos 94, 2000.
Câmpeanu, Remus, Elitele româneşti din Transilvania veacului al XVIII-lea, Presa Universitară Clujeană, 2009.
Câmpeanu, Remus
, Biserica Română Unită între istorie şi istoriografie, Presa Universitară Clujeană, 2003.
Cârja, Ion, Biserică şi societate în Transilvania în perioada păstoririi mitropolitului Ioan Vancea 1869-1892, Presa Universitară Clujeană, 2007.
Cârja Ion, Sularea, Daniel
, ed. Episcopul Ioan Szabo şi Sfântul Scaun. Corespondenţă (1874-1910), Presa Universitară Clujeană, 2007.
Cârja, Cecilia, ed.,
Românii greco-catolici şi Episcopia de Hajdudorogh (1912). Contribuţii documentare, Presa Universitară Clujeană, 2009.
Dumitran, Daniel, Un timp al reformelor. Biserica greco-catolică din Transilvania sub conducerea episcopului Ioan Bob (1782-1830), Ed. Argonaut, 2007.
Dumitran, Daniel, Dumitran, Ana, Laslo, Adrian
, Biserica românească din Transilvania în izvoarele statistice ale anului 1767, Ed. ALTIP, 2009.  
Ghişa, Ciprian, Biserica Greco-Catolică din Transilvania (1700-1850). Elaborarea discursului identitar, Presa Univeresitară Clujeană, 2006.
Ghişa, Ciprian
, Episcopia Greco-Catolică de Făgăraş în timpul păstoririi lui Ioan Lemeni 1832-1850, vol. I.II, Ed. Argonaut, 2008.
Ghitta, Ovidiu, Naşterea unei biserici. Biserica gerco-catolică din Sătmar în primul ei secol de existenţă (1667-1761), Presa Universitară Clujeană, 2001.
Horga, Ioan,
Tradiţie şi noutate în spiritualitatea românească greco-catolică din Epoca Luminilor. Episcopia din Oradea, Oradea, 1996.
Horga, Ioan,
Contribuţii la cunoaşterea iozefinismului provincial, Editura Universităţii din Oradea, 2000.
Miron, Greta-Monica
, Biserica greco-catolică din Transilvania. Cler şi enoriaşi (1697-1782), Presa Universitară Clujeană, 2004.
Miron, Greta-Monica,
Biserica Greco-Catolică din Comitatul Cluj în secolul al XVIII-lea, Presa Universitară Clujeană, 2007.
Pall, Francisc,
Inochentie Micu-Klein. Exilul la Roma 1745-1768, Fundaţia Culturală Română, 1997..
Pâclişanu, Zenovie,
Istoria Bisericii Române Unite, Galaxia Gutenberg, 2006.
Pop, H. Ovidiu,
La Chiesa Rumena Unita 1830-1853, Roma, 2005.
Săsăujan, Mihai
, Politica bisericească a Curţii din Viena în Transilvania 1740-1762, Presa Universitară Clujeană, 2002.
Sima, Ana Victoria,
O episcopie şi un ierarh. Înfiinţarea şi organizarea Episcopiei Greco-Catolice de Gherla în vremea Episcopului Ioan Alexi, Presa Universitară Clujeană, 2003.
Sima, Ana Victoria
Vizitele Nunţiilor Apostolici vienezi în Transilvania 1855-1868, vol I-II, Presa Universitară Clujeană, 2003.
Stanciu, Laura, Hitchins, Keith, Dumitran, Daniel
, Despre Biserica românilor din Transilvania. Documente externe 1744-1754, Ed. Mega, 2009.
Sularea, Daniel
, Şcoală şi societate. Învăţămîntul elementar confesional în episcopia greco-catolică de Gherla (1867-1918), Presa Universitară Clujeană, 2008.
Teodor Pompiliu
, Sub semnul Luminilor. Samuil Micu, Presa Universitară Clujeană, 2000.
Toth, I. Zoltan
, Primul secol al naţionalismului românesc ardelean, ed. Pythagora, 2001.
Vasile, Cristian
, Istoria Bisericii Greco-Catolice sub regimul comunist 1945-1989, Ed. Polirom, Iaşi, 2003.
Vasile, Cristian
, Între Vatican şi Kremlin. Biserica Greco-Catolică în timpul regimului comunist, Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2003.
Vulea, Camelia, Bărbulescu Wallner, Luminiţa
, Vizitaţii canonice în Ţara Haţegului 1852-1885, Presa Universitară Clujeană, 2003.

Cristian Bădiliţă

Cristian Bădiliţă

Cristian Bădiliță este un teolog, eseist, traducător și poet român contemporan.

Asociația Culturală OGLINDANET, fondată în luna mai, 2011, la inițiativa dlui Cristian Bădiliță, în scopul de a desfășura activități (programe, proiecte și acțiuni) culturale, științifice și educaționale cu impact național și internațional.
Cristian Bădiliţă

Latest posts by Cristian Bădiliţă (see all)

Post a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *