Calendarul liturgic bizantin

Structura sintetică a unui an liturgic creştin este publicată anual în cadrul unui calendar liturgic. Informaţii detaliate se găsesc în cărţile de cult ale fiecărui rit liturgic, rit definit de un patrimoniu teologic, patristic, liturgic, spiritual şi canonic, specific. Pentru ritul bizantin cărţile liturgice din care se extrage calendarul liturgic sunt: Evanghelia şi Apostolul, pentru citirile biblice din tot anul liturgic, Mineiele, pentru ciclul lunar (sfinţii pomeniţi), Triodul, Penticostarul şi Octoihul, pentru ciclul pascal.

1. Anul liturgic creştin

Anul liturgic creştin („anul bunătăţii tale”: Ps 64,12a LXX) este cadrul general în care se desfăşoară întreaga viaţă liturgică a bisericii lui Dumnezeu, viaţă concentrată pe proclamarea zilnică a cuvântului lui Dumnezeu conform diviziunilor (pericope) specifice pentru fiecare rit. Pericopele sunt cuprinse în ritul bizantin în cărţile liturgice Apostolul şi sfânta şi dumnezeiasca Evanghelie, iar în ritul roman, în Lecţionar. În timpul unui an liturgic, se citeşte aproape tot Noul Testament (NT), cu excepţia cărţii Apocalipsei pe care o recomandăm a fi citită în zilele aliturgice ale postului Paştilor. Vechiul Testament (VT) se citeşte în ritul bizantin parţial la liturghia laudelor dumnezeieşti, zilnic numai în postul mare şi sporadic la vecerniile marilor sărbători (parimiile). După reforma Conciliului Vatican II, în ritul roman, VT se citeşte şi la liturghia euharistică.

Tot în cadrul general al anului liturgic se desfăşoară zilnic liturghia laudelor dumnezeieşti, „jertfa de laudă, adică rodul buzelor, care preamăresc numele lui” (Evr 13,15) şi, după nevoi, liturghia celor 7 sfinte taine (sacramente). Jertfa zilnică de dimineaţă şi de seară („tãmîd” = continuu) din templul din Ierusalim, la care se adăuga, sâmbăta şi la sărbători, jertfa specifică sărbătorii, îşi găseşte împlinirea la creştini în jertfa zilnică a laudelor dumnezeieşti, adică a vecerniei (rugăciune de seară) şi a utreniei (rugăciune de dimineaţă), la care se adaugă, duminica şi în sărbători, jertfa euharistică.

Domnul şi Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Isus Cristos care este plinirea legii şi a profeţilor, a întregului VT, este şi împlinirea anului liturgic ebraic în „anul de milă (har) al Domnului” (Lc 4,19; cf. Is 61,2), an anunţat în sinagoga din Nazaret. Toate sărbătorile ebraice îşi află împlinirea în Isus Cristos şi în singura şi noua sărbătoare a anului liturgic al Noului Testament, ziua Domnului înviat, duminica (Apoc 1,10: kyriakê hêméra), ziua celebrării învierii şi a Înviatului, a celebrării întregii taine a mântuirii (Col 1,27: taina mântuirii este Cristos în noi).

Întreaga taină a mântuirii, celebrată integral, în „direct” (live), în fiecare duminică este apoi împărţită prin „selecţionări pentru accentuare” şi distribuită în lungul unui an liturgic spre a fi aprofundată şi celebrată în „reluare” la sărbătorile „istorice” ale ciclului mineal (lunar). De la nucleul său duminical, anul liturgic creştin a crescut şi se s-a dezvolta, începând cu secolul al doilea al erei creştine, în două direcţii: ciclul pascal şi ciclul mineal sau lunar.

 

2. Calendarul liturgic bizantin

Să vedem cum s-au structurat cele două cicluri ale anului liturgic creştin, în ritul bizantin: ciclul pascal (cel mai important pentru creştini) şi ciclul mineal.

a) Ciclul pascal

Ciclul pascal începe la Paşti şi se divide în săptămâni (sabaturi) cu sărbătoarea săptămânală duminica. Prima duminică cu lună plină după echinopţiul de primăvară, adică cea mai apropiată de paştile ebraic (14 nisan), a devenit sfânta şi marea duminică a învierii Domnului (a Paştilor), centrul ciclului pascal. Timpul de pregătire pentru sărbătoarea Paştilor, numit în ritul bizantin timpul Triodului, cuprinde 10 săptămâni: 3 săptămâni pregătitoare; 6 săptămâni ale postului mare; şi o săptămână „mare şi sfântă”. După Paşti, învierea se celebrează continuu 40 de zile până la sărbătoarea Înălţării Domnului. La 50 de zile după Paşti se celebrează duminica sfintei Cincizecimi (a Rusaliilor). Cu prima duminică după Rusalii, a tuturor sfinţilor (rodul Spiritului Sfânt), se încheie timpul de după Paşti, numit în ritul bizantin timpul Penticostarului.

Ciclul pascal al anului liturgic bizantin este divizat şi în cicluri de 8 săptămâni, câte o săptămână pentru fiecare din cele opt glasuri ale cântului liturgic grecesc, precum şi în cicluri de 11 săptămâni câte o săptămână pentru fiecare din cele 11 Evanghelii ale învierii proclamate duminica la utrenie. Ciclul de 8 săptămâni se găseşte în cartea liturgică numită Octoih. Conform Octoihului, zilele săptămânii liturgice a ciclului pascal au următoarele note specifice: luni, zi de pocăinţă şi de pomenire a îngerilor; marţi, zi de pocăinţă şi pomenire a lui Ioan Botezătorul; miercuri şi vineri, zile de post şi de pomenire a crucii (pătimirii) Domnului; joi, zi de pomenire a apostolilor şi a ierarhului Nicolae; sâmbătă, zi de pomenire a tuturor sfinţilor (martirilor); duminică zi de prăznuire a învierii Domnului.

Conform modului în care sunt „tăiate” săptămânile liturgice ale ciclului pascal, în cărţile liturgice ale ritului bizantin (Evanghelie, Apostol, Triod şi Penticostal), locul duminicii în cadrul săptămânii liturgice nu este fix. Duminicile Rusaliilor şi a Fiului risipitor sunt singure, separate de zilele săptămânilor precedente şi consecutive; duminicile Paştelui şi a Vameşului şi fariseului sunt şi la sfârşitul săptămânii precedente şi la începutul săptămânii consecutive; restul duminicilor sunt la începutul săptămânii liturgice de la Paşti la Rusalii şi la sfârşitul săptămânii liturgice de la Rusalii la Paşti.

Vezi articolul: Episcopi iau decizii „trăznite”. Locul duminicii în calendarul bizantin, publicat în revista electronică Oglindanet.

NT citit în cadrul liturghiei euharistice (tá mystêria, a tainelor, la bizantini) este divizat în 100 de săptămâni, cuprinse în Evanghelie şi Apostol. Evangheliile în 50 de săptămâni, iar Faptele Apostolilor şi scrisorile NT în alte 50 de săptămâni, denumite şi numerotate după timpul liturgic în care se citesc. Evanghelia după Ioan şi Faptele Apostolilor sunt divizate în 7 săptămâni „ale Paştilor” (nu după Paşti), citindu-se de la Paşti la Rusalii (în timpul Penticostarului). Evanghelia după Matei, completată cu prima parte din Evanghelia după Marcu, este divizată în primele 17 săptămâni „după Rusalii”. Evanghelia după Luca, completată cu Marcu, este divizată în săptămânile 18-36 de „după Rusalii”, numite şi săptămânile 1-19 de „după Înălţarea sfintei Cruci”, pentru că încep să se citească după sărbătoarea Înălţării sfintei Cruci. Restul Evangheliei după Marcu se citeşte în unele din ultimele 7 săptămâni din timpul postului mare (timpul Triodului).

b) Ciclul mineal

Ciclul lunar sau mineal care începe la întâi septembrie, începutul anului bisericesc (indictul), în preajma anului nou ebraic (rósh ha-shanah), se divide în luni şi zile (ca şi anul civil care începe la 1 ianuarie), având ca sărbători episoade din viaţa istorică a lui Isus Cristos, a Fecioarei Maria, a lui Ioan Botezătorul şi a reprezentanţilor de seamă ai diferitelor cete de sfinţi (în primul rând martiri). Dezvoltarea ciclului mineal este legată de ţara sfântă şi biserica iudeo-creştină care celebra în locurile istorice, la date istorice (date scrupulos conservate şi difuzate în toată creştinătatea) episoade importante din viaţa lui Isus Cristos şi a bisericii.

Centrul ciclului mineal este 25 decembrie, dată istorică a aniversării naşterii (întromenirii) lui Isus Cristos, nu o dată inventată pentru a substitui sărbătoarea păgână a soarelui invincibil. Polul ciclului mineal legat de Crăciun se aseamănă cu polul Paştilor legat de naşterea lui Isus Cristos din moarte la viaţă (Col 1,18: întâiul născut dintre cei morţi). Crăciunul, ca şi Paştile, are un timp de pregătire de 40 de zile, începând cu 15 noiembrie, numit postul Crăciunului (Advent în ritul roman); şi un timp de 40 de zile de după Crăciun care se încheie cu sărbătoarea întâmpinării Domnului (2 februarie).

Faptul că învierea (duminica) face din sărbătorile istorice (celebrări înregistrate, în „reluare”), mai mult decât un simplu memorial (amintire), făcând evenimentul istoric prezent, este subliniat prin încadrarea cu duminica dinaintea praznicului şi duminica după praznic, a 3 mari praznice istorice mineale: Crăciunul, Boboteaza şi Înălţarea sfintei Cruci. Se subliniază astfel faptul că ciclul pascal dă viaţă şi sens ciclului lunar (mineal).

c) Conţinutul calendarului liturgic bizantin

Data Paştilor nefiind o dată fixă, suprapunerea ciclului pascal peste cel mineal diferă de la an la an. De aceea este nevoie ca în fiecare an să se tipărească un calendar liturgic. Altfel ar fi necesare socoteli complicate pentru a şti în fiecare zi a anului civil (mineal) în ce săptămână a ciclului pascal ne aflăm şi, prin urmare, ce lecturi biblice trebuie să proclamăm.

Calendarul liturgic tipărit de Comunitatea Monastică Stavroanastasis (vezi Calendar liturgic. Anul Domnului 2012), conţine ciclul lunar (mineal) al anului liturgic bizantin, care cuprinde în culoare neagră sfinţii pomeniţi cu data adormirii lor. În culoare roşie sunt marcate sărbătorile istorice ale lui Isus Cristos, ale Fecioarei Maria, ale lui Ioan Botezătorul, ale sfintei Cruci şi ale unor sfinţi de seamă reprezentanţi ai cetelor apostolilor, profeţilor, îngerilor, martirilor şi ierarhilor. La sărbătorile istorice mineale sunt indicate Apostolul şi Evanghelia proprie şi un minim de precizări privind liturghia laudelor dumnezeieşti.

Calendarul liturgic precizează şi data mineală (civilă) a Paştilor şi a sărbătorilor pascale, a Înălţării Domnului şi a Rusaliilor, precum şi succesiunea ciclului celor 8 glasuri ale cântării liturgice bizantine, ciclul celor 11 Evanghelii ale învierii, succesiunea duminicilor şi a săptămânilor (de luni până sâmbătă) ciclului pascal, cu citirile biblice corespunzătoare din Evanghelie şi Apostol. Ordinea duminicilor nu corespunde întotdeauna cu numărul lor de ordine din împărţirea pe săptămâni a ciclului pascal, pentru că anumite duminici trebuie să cadă într-o anume perioadă lunară, pentru a marca faptul că ciclul pascal nu este independent de ciclul lunar (mineal).

Cele 50 de săptămâni ale ciclului pascal cu cele 2 lecturi biblice zilnice corespunzătoare, sunt repartizate toate de la Paşti la Paşti în cadrul aceluiaşi an civil (an mineal) de 12 luni şi aproximativ 52 de săptămâni, completând ciclul pascal de 50 de săptămâni cu 2 săptămâni „mineale” în perioada de la Crăciun la Bobotează. În acest fel, am operat, pentru uzul intern al Comunităţii Monastice Stavroanastasis, o mică simplificare faţă de tipic (fie-mi iertată îndrăzneala!), în repartizarea numai a săptămânilor (nu a duminicilor) în perioada de „umplutură” de la Crăciun la începutul Triodului.

Biserica Ortodoxă Română, unită (greco-catolică) şi ne-unită (ortodoxă), foloseşte pentru ciclul mineal calendarul îndreptat gregorian, iar pentru ciclul pascal calendarul vechi iulian. Corespondenţa dintre vechea pascalie iuliană (ciclul pascal) şi calendarul gregorian (ciclul mineal) este tipărită la sfârşitul Evangheliarului în funcţie de data Paştilor de la 1961 până la 2118.