Cardinalul Newman: anglican convertit la catolicism datorită Părinţilor Bisericii

În timpul vizitei pe care Papa Benedict al XVI-lea a efectuat-o în Marea Britanie, duminică, 19 septembrie 2010, la Coventry va avea loc beatificarea Cardinalului John Henry Newman (21 februarie 1801 – 11 august 1890).

Figură fascinantă şi emblematică, angajat într-un traseu spiritual şi religios uimitor, Cardinalul Newman s-a născut în Londra, fiind botezat în Biserica Anglicană. Crescut, după propria mărturie cuprinsă în Apologia pro vita sua, în dragostea faţă de Scripturi, John Henry Newman n-a avut convingeri religioase formate până la vârsta de cincisprezece ani, când s-a produs o primă convertire. Asemenea coreligionarilor săi şi sub influenţa lecturilor sale calviniste, Newman a dovedit întâi aversiune faţă de Papă, convins, împreună cu opozanţii catolicismului, că Suveranul Pontif er fi Anticristul însuşi. Cu toate acestea, de tânăr s-a îndrăgostit de Părinţi, pe care îi citea cu plăcere, declarând mai târziu: „Părinţii m-au făcut creştin”.

Fire sensibilă şi timidă, cu trup firav şi plăpând, Newman s-a simţit de la început atras spre viaţa contemplativă, fiind şi rămânând până la moarte un mistic creştin. În data de 13 iunie 1824 a fost ordinat diacon în Christ Church Cathedral, Oxford, pentru ca în 29 mai 1825 să devină preot în această biserică. Ruptura de anglicanism şi apropierea se catolicism s-a produs treptat, prin încercarea de a găsi o cale de mijloc, via media, între Biserica Romei şi protestantism. În cele din urmă, după cum mărturiseşte în Apologia, această Via Media a fost „absolut pulverizată”, iar în 1841 a scris ultimul tratat (Tract 90) din seria Tracts for the Times, începută în 1833, în care a încercat să arate că observaţiile negative ale celor Treizeci şi nouă de articole ale Bisericii Angliei nu priveau dogmele autorizate, autentice ale Romei, ci deformările şi erorile populare croite în marginea acestor dogme.

În februarie 1843 şi-a retractat, într-o publicaţie locală, limbajul sever împotriva Bisericii Romei, iar apoi a scris lucrarea Essay on the Development of Christian Doctrine, în care variaţiile şi transformările sale dogmatice au fost prezentate şi explicate printr-o teorie a evoluţiei. Pasul final a fost făcut pe 9 octombrie 1945, când a fost primit în Biserica Catolică de părintele Dominic Barberi, un pasionist italian. În octombrie 1846 s-a îndreptat spre Roma, unde a fost ordinat preot de către cardinalul Giacomo Filippo Fransoni. A fost ridicat la rangul de cardinalul de către Papa Leo al XIII-lea în 12 mai 1879.
Viaţa ce a urmat convertirii la catolicism a fost umbrită de norii acuzaţiilor de trădare din partea anglicanilor şi ai suspiciunilor din partea catolicilor. Cu toate acestea, Newman şi-a continuat cu asiduitate munca începută, lăsând în urmă imaginea unui autentic erou spiritual şi o operă enormă. Toţi cei interesaţi de viaţa şi opera acestei figuri unice pot accesa site-ul http://www.newmanreader.org/, unde, pe lângă numeroase prezentări biografice şi reacţii din vremea sa, cei doritori pot citi în întregime lucrările sale. Editorii români ar trebui să includă în proiectele lor măcar o parte din lucrările acestui teolog fundamental.