Pages Menu
Categories Menu

Posted by | 0 comments

Cartea noastră cea de toate zilele

Cartea noastră cea de toate zilele

Am asistat recent la încă o „schimbare la faţă” a Ministerului culturii, nu numai prin învestirea unui nou ministru, dar şi prin rediscutarea competenţelor instituţiei. Cultele au trecut în subordinea directă a primului-ministru. Lucrurile şi conducerile se schimbă şi trec, dar tehnocraţii, în sensul pozitiv al cuvântului, rămân, fapt care atenuează şocurile şi asigură continuitate proiectelor. Într-un recent dialog cu domnul Ioan Matei, şeful Biroului Cultură Scrisă, Biblioteci al Ministerului culturii şi patrimoniului naţional, de trei ani în slujba Ministerului, am aflat unele dintre modalităţile prin care serviciul pe care îl conduce se implică în zonele de competenţă. Astfel, târgurile de carte naţionale sunt un mod privilegiat de promovare a culturii scrise. Ceea ce se are în vedere este cu precădere favorizarea comunicării între edituri şi cititori, care porneşte de la un dialog intens şi constant între Minister, AER (Asociaţia Editorilor din România) si UER (Uniunea Editorilor din România). Ministerul oferă sprijin financiar editurilor prin intermediul asociaţiilor profesionale ale editorilor pentru consolidarea relaţiei cu cititorii fideli, pe de o parte, şi lărgirea publicului, pe de altă parte. În ultimii ani Ministerul a acordat constant sprijin financiar pentru organizarea târgului de carte BOOKFEST, iar de anul trecut şi târgul de carte GAUDEAMUS a intrat in agenda de finanţări. Evident, fiecare editură în parte trebuie să se ocupe de partea promoţională pentru produsele culturale proprii şi să optimizeze după puteri acest sprijin. Mai există şi târguri internaţionale, unde România a început să fie o prezenţă constantă în ultimii ani. Acestea sunt evenimente fundamentale pentru promovarea culturii române scrise, marcate de întâlnirea şi confruntarea cu ultimele noutăţi din alte literaturi, dar şi un moment cheie pentru încheierea de contracte de traducere de texte în ambele direcţii, din şi înspre limba română.

gaudeamus

Târgurile internaţionale de carte au însă un scop preponderent expozitiv, dedicat in principal prezentarii ultimelor apariţii editoriale româneşti. Rămâne însă o problemă pentru publicul românofon dinafara graniţelor, tot mai consistent în ultimii ani, care nu are acces la achiziţionarea directă, de la stand, a acestor produse, Ministerul culturii neputând să asigure decât transportul şi expunerea unui numar redus de exemplare de semnal. Vânzarea mai multor copii din fiecare volum rămâne o datorie a editurilor. Organizarea târgurilor internaţionale este în general împărţită între Ministerul culturii şi Institutul cultural român. Spre exemplu, dacă de Salonul internaţional de carte de la Torino se ocupă ICR Veneţia, de târgul de carte pentru copii de la Bologna se ocupă Ministerul culturii. Există însă şi momente când cele două instituţii îşi unesc forţele. Astfel, dat fiind că anul trecut, la Torino, directorul  târgului, domnul Ronaldo Picchioni a anunţat că în 2011 România va fi Paese ospite, după Egipt în 2009 şi India anul acesta, se impune ca participarea ţării noastre la ediţia din 2011 să fie organizată în tandem, Minister – ICR, pentru a se obţine maximum de efect.

Ministerul este, de asemenea, una dintre principalele surse de fond de carte ale bibliotecilor din ţară, prin programul naţional de achiziţii; este „ideatorul” şi promotorul digitizării acestora şi modernizării vechilor structuri de depozit şi a modalităţilor de împrumut. Astfel, dacă unul dintre proiectele de căpătâi ale fostului ministru, Theodor Paleologu, a fost salvarea patrimoniului naţional, cel al noului ministru Hunor Kelemen, este tocmai accesul la carte al tuturor cetăţenilor, cu mic cu mare, deopotrivă în mediu urban şi rural, prin restructurarea graduală a sistemului bibliotecar, precum şi definitivarea lucrărilor, la cele mai înalte standarde, ale sediului Bibliotecii Naţionale a României, în următorii doi ani.

Desigur, pe timp de criză economică acută şi de criză de valori cronicizată, aşadar şi de consum de produse culturale, într-o ţară care înghite cu voracitate totul, cu excepţia cărţilor şi a culturii de calitate, a te ocupa de promovarea moştenirii scrise pare un fel de mission impossible. Şi totuşi, acolo îşi află salvarea şi sprijinul cei care întru cultura românească şi-au găsit rostul şi sensul propriei existenţe, deopotrivă antici, moderni, postmoderni.
În dialogul cu domnul Ioan Matei ne-am exprimat, de asemenea, speranţa ca în mandatul noului ministru al culturii, primul de etnie maghiară din istoria recentă a României, să avem parte nu numai de cultură, dar şi de interculturalitate, în mod autentic, într-o Românie modernă, europeană, în care ghetourile etnice dispar, iar pluralitatea etnică este văzută şi înţeleasă ca o bogăţie culturală nepreţuită, pe care trebuie să învăţăm să o cunoaştem şi să o apreciem şi de care trebuie să avem o neobosită grijă.

Ioan Matei este şeful Biroului Cultură Scrisă, Biblioteci din Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional.

Bucureşti, 13.02.2010

 

Post a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *