Cărţi mari ale Antichităţii ucise prin impostură

Pe 25 ianuarie 2008, ziarul Ziua publica un „Protest împotriva fraudei intelectuale”, semnat de numeroşi specialişti în domeniu, îndreptat împotriva practicii editurii Herald de a pune la îndemâna cititorilor texte scrise în limbi vechi ca greacă, latină, etiopiană, siriacă, dar traduse din engleză sau franceză, fără menţiunea expresă şi clară a acestui lucru.

Iată că, după trei ani, această practică a infestării pieţei cu traduceri inutile nu doar că nu a încetat, dar continuă glorios şi înfloritor. Texte ca Imnurile gnostice, Cartea lui Adam şi Evei, Apocalipse apocrife ale Noului Testament, Cartea lui Enoh – pentru a aminti doar câteva – ajung la cititori ca traduceri după traduceri.

Înşelarea cititorilor interesaţi de titluri mari ale culturii începe chiar pe site-ul editurii, care nici măcar nu se deranjează să menţioneze sursa exactă, ediţia şi limba din care sunt traduse aceste lucrări.

Însuşi faptul că suntem nevoiţi să atragem atenţia – din nou! – asupra necinstei editurii Herald este îngrijorător. Într-o cultură serioasă un astfel de protest n-ar fi avut obiect. Dar pentru că trăim în România, protestul din Ziua nu doar că nu a produs niciun fel de tulburare pozitivă în mintea celor responsabili, dar s-a lăsat şi cu o „replică” pe cât de puerilă, pe atât de agasată din partea directorului editurii.

Numele grele care s-au alăturat protestului (latinişti, filologi clasici sau teologi) spun totul şi ar fi trebuit să-l conducă pe directorul Herald dacă nu la o atitudine decentă, măcar ceva mai echilibrată. Dar nu, tocmai aceşti profesionişti sunt îndemnaţi la „decenţă”, pentru a nu aduce „grave atingeri oamenilor de cultură şi intelectualilor care sunt implicaţi în programele editurii Herald”. Care sunt „oamenii de cultură şi intelectualii” implicaţi în marele program de impostură Herald? Ne întrebăm cum se simt oare cei care şi-au dedicat viaţa şi energia învăţării limbilor vechi şi care îşi văd batjocorită, în mod sistematic, disciplina prin această impostură editorială? Întregul raţionament de apărare se bazează pe argumente invalide. Există, e drept, şi titluri traduse din original la Herald. Acest lucru ridică întrebări asupra eticii muncii şi coerenţei editoriale de care se face caz, deoarece un lucru bine făcut nu scuză un alt lucru rău făcut. Care poate fi valoarea ştiinţifică a cărţilor respective? Nulă, fireşte. Ele nu pot fi folosite nici la cursuri, de către studenţi, nici de către specialişti, nici de către publicul larg decât ca simplu surogat.

Editura Herald întâmpină, absolut stupefiant, vizitatorii on-line clamând că „oferă acces nemijlocit (!!!) la textele esenţiale ale umanităţii” şi asigurându-ne că „grija noastră se îndreaptă către veridicitatea surselor şi valoarea lucrărilor. Scopul nostru este să arătăm posibile direcţii către Cunoaştere şi Adevăr”.

Credem din toată inima că drumul cel mai direct către cunoaştere şi adevăr poate începe prin încetarea acestei practici editoriale absolut nedemne!  Amintim că există ceva mai presus de piaţa liberă, un lucru elementar, numit cinste intelectuală! Dacă editura Herald doreşte cu adevărat să ajute cultura română nu o poate face decât prin munca cinstită şi profesionistă. Deoarece o cultură hrănită cu astfel de pseudosurse, de mâna a treia, ajunge, mai devreme sau mai târziu, dar în mod sigur, ea însăşi o cultură de mâna a treia.
Herald poate continua impostura, dar numai în condiţiile în care îşi va menţiona vizibil şi clar sursele traducerilor. Altfel Asociaţia Oglindanet va începe acţiunea fermă şi directă împotriva acestei edituri, nu pentru a o „compromite” (s-a compromis deja singură), ci pentru a apăra operele mari ale Antichităţii caricaturizate de asemenea practici.