Pages Menu
Rss
Categories Menu

Posted by | 0 comments

Cea mai fericită fată din lume

Cea mai fericită fată din lume

Derularea filmului lui Radu Jude este o lentă şi meticuloasă punere în scenă a ironiei ascunse în titlu: „Cea mai fericită fată din lume”.

Fericirea, dar mai ales farmecele şi amăgirile ei, aşa cum se prezintă ele în România, constituie trama filmului. Scenariul uneşte destinul a două lumi diferite: una care promite fericirea (lumea publicităţii şi a consumului) şi alta care o aşteaptă cu nerăbdare (o familie provincială modestă).

Delia (Andreea Boşneag) a câştigat o maşină. Drept mulţumire, în retur, norocoasa câştigătoare trebuie să participe la realizarea unui film promoţional. Astfel, de-a lungul unei după-amieze calde din inima capitalei, tânăra trebuie să-şi afirme înaintea cameramanului, în mod repetat, natural şi convingător fericirea: a câştigat o maşină bând un suc, un suc ieşit din comun.

Pe de altă parte, Delia are de luptat cu părinţii ei (Violeta Haret şi Vasile Muraru) pentru a reuşi să devină adevărata proprietară a maşinii. În „realismul” lor terre-à-terre, de oameni care au trudit o viaţă pentru nimic, aceştia ar dori s-o vândă, pentru a investi banii în construcţia unei pensiuni. Conflictul dă tonul zilei de filmare în care dorinţei visătoare şi naturale a Deliei i se opune „realismul”, tot atât de natural, dar mult mai constrângător, al părinţilor.

Nemulţumirea Deliei şi frustrarea ei se întind pe platou ca o boală molipsitoare. La sfârşitul zilei de filmare rezultatul pare dezamăgitor. Producătorul secvenţei publicitare este nemulţumit de calitatea imaginilor produse, nemulţumit de slaba sete a tinerei, sătulă de atâta suc, nemulţumit până şi de culoarea însăşi a sucului comercializat. Regizorul micului film este frustrat şi el din cauza neputinţei de a obţine un ultim plan în care pofta de viaţă a Deliei să fie mai evidentă şi mai spontană. Satisfacţiile echipei de filmare se limitează la glumele vulgare şi la încercările de a o aborda fără tact pe tânăra Delia. În final, nimeni nu e mulţumit, iar scena bucuriei este greu de transpus într-o reclamă publicitară care s-ar dori cât mai firească. Naturalul e forţat, amăgirea e vădită dar nerostită de niciunul dintre protagonişti.


Manipulărilor multiple – din partea regizorilor de reclame sau a părinţilor –, Delia le opune simplitatea şi naivitatea dorinţei sale, lipsită poate de o înrădăcinare temeinică în realitate: vrea să-şi ducă la mare colegii cu maşina câştigată. Visul Deliei, singurul lucru adevărat şi important, este osândit atât de egoismul părinţilor, cât şi de falsa măiestrie a publicităţii în a promova fericirea. Dorinţa nu poate supravieţui în realitatea cotidiană: singura-i şansă de a rezista în România de azi e oferită de grotescul sublimării promovat de publicitate. Până la urmă, prin forţa constrângătoare a realităţii, discursul unei generaţii, cea a părinţilor, se prelungeşte în discursul celei care va veni, la fel cum, în ultima secvenţă, Delia se va afla alături de strămoşeasca Dacie, înghiţită de vechi, incapabilă să-şi asume încă forţa noului. Maşina câştigată va fi vândută, iar banii, întrebuinţaţi în spirit gospodăresc.

Dificultatea dialogului dintre generaţii nu este ultimul lucru pus cu talent pe ecran de Radu Jude. Însă această dificultate, transpusă în cearta din rulotă dintre Delia şi mama ei, nu păşeşte pe urmele unor presupusuri de mult ştiute sau a unor idei deja fixate în mentalitatea comună. Imposibilitatea unei negocieri reciproc avantajoase între părinţi şi Delia îşi are originea în tragicul situaţiei trăite de personaje. Neputinţa fericirii, sentimentul frustrării radicale în faţa realităţii, falsitatea împlinirii propuse de lumea materială înconjurătoare sunt resorturile ultime ale intrigii transpuse pe ecran. Societatea românească actuală, sufocată de grijile supravieţuirii, pare inaptă pentru discursul fericirii. Cu acest prim act cinematografic major, Jude reînnoieşte tradiţia realizatorilor români care privesc lumea cu un sens estetic acut, arătându-se capabil să câştige pariul dintâi al oricărui film: să fie o reprezentare împărtăşită a realităţii, percutând prin focul critic propriul moment istoric.

Regia: Radu Jude
Scenariu: Augustina Sanciu, Radu Jude
Imagine: Marius Panduru
Sunet: Titi Fleancu
Montajul: Cătălin F. Cristuţiu

http://www.allocine.fr/video/player_gen_cmedia=18934520&cfilm=147467.html

 

Latest posts by Sebastian Maxim (see all)

Post a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *