Pages Menu
Rss
Categories Menu

Posted by | 0 comments

Cortina de marţipan, cu puţin fier…

Cortina de marţipan, cu puţin fier…

De cele mai multe ori, atunci când un roman devine film, publicul are garanţia că, dacă nu întotdeauna produsul artei cinematografice, cu siguranţă cel literar merită deplină atenţie. Nu face excepţie de la această regulă nici romanul La cortina di marzapane (2007), il Maestrale, Nuoro 2007, ale cărui drepturi şi le-a asigurat RAI şi care a devenit film de câteva luni. Romanul lui Heman Zed (alias Emanuele Zanon, n. 1968, Padova) are un subiect insolit, care îi dă o puternică notă de originalitate în peisajul literar italian şi îi garantează priza la publicul internaţional: căderea cortinei de fier văzută prin prisma unui adolescent occidental îndrăgostit „lulea” de Blocul de est.

Trieste, 1973: în timpul unei cine cu familia, un copil descoperă că există în lume un loc magic numit „Blocul de est”. Acolo, unde fotografiile ies numai în alb-negru, există un oraş tăiat în două de un zid uriaş pe care poţi să desenezi fără să-ţi spună nimeni nimic. Iar ziua, în locul sârmei ghimpate cineva desfăşoră nişte suluri mari de marţipan grozav de bun – iată alternativa oferită de o mamă italiancă hiper grijulie să-şi ferească odrasla de adevărurile crude şi de clişeele care circulau pe atunci în Italia. Ce sens mai are viaţa în Vest? Primele semne ale unei excentrice disidenţe pe cât de inconştientă, pe atât de profundă, au candoarea adolescentului care, pe fondul acestei pasiuni neînţelese de anturajul său, îl scoate din circuit pe idolul fotbalist Rivera, pentru al înlocui cu anonimul est-german Sparwasser. Tânărul, care îşi adjudecă supranumele de Tito, refuză cu indignare populara motoretă Vespa 50, preferând  modesta Tomos A3, de fabricaţie iugoslavă. După o vacanţă-premiu cu părinţii la Budapesta, în care apare şi figura serafică a unui spion fugar, i se aprind ambiţiile şi entuziasmul, pe care le va menţine vii până la vârsta studenţiei, când visează să îmbine capitalismul şi socialismul cu pasiunea pentru muzica dark a anilor ’80 şi când va trece din nou dincolo de Cortină, de data aceasta înarmat cu simţul observaţiei şi capacitatea de înţelegere ale studentului la ştiinţe politice.

Pe fundalul iminentei căderi a Zidului Berlinului, Tito se aventurează într-o excursie prin capitalele est-europene împreună cu prietena filoamericană Simona şi amica acesteia, în compania hilară a nebunaticului punk Sony-boy. Hostelurile promiscue, freneticele petreceri şi escapade nocturne, la care se adaugă  întâmplări neprevăzute, permit afirmarea unor neaşteptate afinităţi elective: momente de iluminare, care îl vor impinge pe Tito spre o alegere drastică de viaţă şi o întâlnire neaşteptată. Aventura iniţiatică în treburile Blocului de est se sfârşeşte traumatic printr-o inevitabilă profundă dezamăgire ca mai toate primele iubiri. Adevărul Blocului de est este de fapt un caleidoscop de „adevăruri” şi, oricum, mult diferit, dacă nu chiar opus paradisului încropit de zburdalnica-i fantezie.

Dragostea se transformă în aspră şi lucidă judecată: cele două sisteme economice şi sociale în netă opoziţie – capitalism şi comunism sunt aşezate faţă în faţă, disecate cu sânge rece şi „făcute praf” cu aceeaşi candoare, dar şi cu hotărâre, printr-o acută analiză, care devine tot mai evidentă şi creşte în timpul romanului odată cu protagonistul. Umor contagios, ironie şi critică în deplină cunoştinţă de cauză şi de cea mai bună calitate, care arată pasiunea pentru istorie a autorului şi lasă să se întrevadă o subtilă notă autobiografică şi, pe alocuri, un sarcasm dur condimentează acest festin, în care capitalism şi capitalişti, comunism şi comunişti sunt devoraţi „cu fulgi cu tot”, pagină după pagină. Un bildungsroman marcat de descoperirea unor adevăruri tragice, al identificării şi anulării iluziilor nu doar ale individului, dar ca mise en abyme, ale societăţii Occidentale însăşi, fapt care generează o atmostfera pe cat de hilară, pe atât de amară. Este un roman care poate fi unul de succes, în special pentru publicul din estul europei inclusiv prin efectul exotopiei: cum ne privesc cei de dicolo de această cortină, care dacă nu a fost niciodată de marţipan şi nu mai e de fier, a devenit recent, de fiere…

Padova
13.03.2010

Post a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *