Pages Menu
Rss
Categories Menu

Posted by | 0 comments

C.S. Lewis: Surprins de bucurie. Povestea unei convertiri

C.S. Lewis: Surprins de bucurie. Povestea unei convertiri

În ultimii zece ani doi dintre membrii grupului The Inklings din Oxford,  anume, Tolkien şi Lewis, au devenit staruri mondiale datorită „fanteziilor” lor destinate publicului tânăr:

Stăpânul inelelor şi Narnia. În viziunea lor, cărţile respective erau menite să răspândească valorile evangheliei într-un mod „natural” şi plăcut, pe gustul cititorului modern, prin literatură de bună calitate. Atât Tolkien cât şi Lewis erau profesori universitari de ţinută exemplară, în domenii de elită (literatură medievală, lingvistică). Tocmai despre această subtilă combinaţie între seriozitate şi ludic, între spirit analitic şi explozie a sentimentului vorbeşte, percutant, Surprins de bucurie.

Lewis scrie acest volum la maturitate (între 1948-1955), retrasând, de fapt, „etapele” convertirii sale la creştinism. Suntem departe de „raptul” spontan şi violent al unui Pavel ori de bulversarea unui Pascal. Credinţa tânărului universitar irlandez se coace „la focul raţiunii”, prin câteva întâlniri decisive şi mai ales prin câteva lecturi. Până la identificarea Obiectului bucuriei în persoana lui Isus Cristos, Lewis trece printr-o fază, destul de lungă, de păgânism estetic şi teism. Iată descrierea convertirii propriu-zise: „Cineva m-a dus la grădina zoologică din Whipsnade, într-o dimineaţă însorită. Când am plecat într-acolo nu credeam că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu, dar când am ajuns credeam. Şi totuşi, n-aş putea spune că meditasem în timpul călătoriei.” Surpris de bucurie (titlul vine de la Wordsworth) îl poate decepţiona atât pe cititorul credincios, care se aşteaptă la revelaţii extraordinare despre convertirea „Maestrului”, cât şi pe cel necredincios care doreşte să afle „reţeta” credinţei. Lewis îşi povesteşte cinstit şi analitic parcursul intelectual, oprindu-se destul de rar asupra „întâlnirilor cu sacrul”. Câteva zeci de pagini sunt consacrate pasiunii sale pentru literatura „nordică”, păgână. Suculentă este descrierea metodei de studiere a lui Homer în original, practicată de profesorul privat care-l pregăteşte pentru intrarea la Oxford: acesta se mulţumeşte pur şi simplu să-i citească pupilului câte o sută de versuri în fiecare dimineaţă şi să i le traducă brut, după care îl lasă de unul singur, cu un dicţionar, să reparcurgă întregul pasaj. În câteva luni Iliada şi Odiseea nu vor mai avea niciun secret pentru junele clasicist. Întâlnirea cu Chesterton îl va marca decisiv (prin Everlasting Man), dar ceaţa s-a risipit mai târziu, „ca de la sine”: „M-am simţit ca un om de zăpadă care începe să se topească.”

Traducerea românească, semnată de Emanuel Conţac, profesor la Institutul Teologic Penticostal din Bucureşti, merită salutată din mai multe puncte de vedere. Traducătorul se află pe aceeaşi lungime de undă cu autorul tradus, de unde naturaleţea şi vioiciunea stilului. Pentru acuraţete nu s-a sfiit (sănătoasă lecţie de profesionalism) să apeleze la mai mulţi colegi universitari din Anglia, Olanda ori Statele Unite ale Americii. De asemenea, ediţia românească beneficiază de un foarte elegant Cuvânt înainte semnat de Walter Hooper, consilier literar al patrimoniului lui C.S. Lewis.

C.S. Lewis, Surprins de bucurie. Povestea unei convertiri, traducere de Emanuel Conţac, Cuvânt înainte de Walter Hooper, Editura Humanitas, 2008.

oglindanet
oglindanet

Latest posts by oglindanet (see all)

Post a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *