Cu „Loganul Oglindanet” prin România
Oglindanet împlineşte doi ani. Mă bucur, cu toată oboseala acumulată în aceşti ani, dar şi cu certitudinea că nu existăm degeaba. Recent, am petrecut câteva zile în România, prezentând două cărţi proaspăt apărute sub auspiciile Asociaţiei Culturale Oglindanet. Prima, Biserici, secte, erezii? Dialoguri fără prejudecăţi despre marile tradiţii creştine, dialoguri pe care le-am provocat şi îngrijit alături de Otniel Vereş, a văzut lumina tiparului la editura Vremea din Bucureşti. A doua, Calendar poeticesc, însoţită de minunatul veşmânt grafic al Lilianei Grecu, la editura Grinta din Cluj-Napoca. Ambii directori, Silvia Colfescu şi Gabriel Cojocaru, au organizat cu real profesionalism şi fără stridenţele autohtone, lansări, conferinţe, întâlniri cu publicul.
Am parcurs jumătate din ţară, oprind „Loganul Oglindanet” în Bucureşti, de două ori, la Iaşi, la Botoşani, în orăşelul meu de baştină, Săveni, în Bistriţa lui Rebreanu şi mai ales a lui Steinhardt. Peste tot, prieteni şi mai ales cititori ai revistei noastre. Oameni de excelentă calitate morală şi intelectuală, a căror prezenţă fizică mi-a reîncărcat bateriile pentru încă un an (cel puţin aşa sper). La Bucureşti, am fost găzduiţi de preoţii Michel Kubler şi Lucian Dîncă, în sala de conferinţe a Institutului de studii bizantine şi ecumenice. Nici nu se putea un loc mai potrivit pentru un volum coordonat de un ortodox greco-catolic şi un baptist specialist în patristică. În superba librărie din incinta Universităţii din Iaşi, la finalul prezentării Calendarului poeticesc (s-au completat trichordic Nichita Danilov, Emanuela Ilie şi Bogdan Creţu) s-a încins o discuţie plină de miez despre poezia modernităţii şi cultura clasică în agonie, deşi ceasurile erau bine înaintate. La Săveni, unde, ca-ntr-un film de Nae Caranfil, am fost întâmpinat de patru feţi frumoşi, cu… pişcoturi, şampanie şi un buchet de crini, Oglindanet a primit, indirect, omagiile primarului (şi viitor ministru), Relu Tîrzioru, urmat de „sfatul înţelepţilor” constituit din profesorii noştri de odinioară. Le-aş sugera cât mai multor primari din România să urmeze exemplul dlui Tîrzioru, care nu ia nicio decizie importantă cu privire la soarta oraşului (pe care, între paranteze fie spus, l-a schimbat radical în doar câţiva ani) fără o prealabilă consultare a bătrânilor lui profesori.
Botoşaniul a întâmpinat „Loganul Oglindanet” la Teatrul nepereche din centrul oraşului, cel care se oglindeşte în clădirea vechii primării, unde şi Eminescu a lucrat o vreme, nepreaplăcându-i cartea cu de-a sila. Lansarea a fost un adevărat spectacol, pus la cale, din câte aveam să aflu, de Camelia Drăgan, secondată, în registrul intendenţei, de Paul Bădiliţă şi Adriana Sopota, zburătoarea olandeză a grupării Oglindanet. Moderatorul serii a fost directorul editurii Grinta, dl Gabriel Cojocaru. A vorbit, cu o pasiune perfect strunită, Dumitru Ţiganiuc, fostul meu profesor de literatură la A.T. Laurian, omul care mi-a şi selectat primele poeme pentru publicare, în anul al doilea de liceu. Recitalul actorului Florin Aioniţoaiei, pe aranjamentul muzical datorat lui Virgil Prispian, ne-a tăiat răsuflarea, smulgând apoi ropote de aplauze. Evenimentul de la Teatrul Mihai Eminescu din Botoşani, condus de Traian Apetrei, n-ar fi fost posibil fără implicarea directă a primăriei oraşului (aşadar, încă un primar de soi), fără sprijinul financiar al Firmei Elsaco (al directorului Valeriu Iftime, prin intermediul dlui Constantin Iftime) şi fără aportul mass media: TELE M, Magic FM. Au lipsit doar… scriitorii urbei, aşa cum bine remarca, cu un candid umor, Dumitru Ţiganiuc.
„Loganul Oglindanet” nu s-a oprit aici. A trecut munţii, pe alocuri înzăpeziţi, prin strâmtoarea Tihuţa, ajungând în ziua următoare la Bistriţa. Seara, într-o superbă galerie de artă, întâlnirea cu lumea bună a Bistriţei în jurul unei „pledoarii pentru o istorie interconfesională a creştinismului” a durat trei ceasuri. Într-o scurtă conversaţie cu poetul Alexandru Uiuiu (actualmente şi director în Ministerul Culturii) am hotărât să lansăm, în 2012, o campanie de „bandajare” a unui număr cât mai mare de autobuze cu poeme colorate. Gazda bistriţeană a fost criticul de artă Oliv Mircea, un autentic discipol al lui Steinhardt (pentru că, rescriu cu amărăciune, bietul, maaaaarele Steinhardt n-a avut numai discipoli vrednici). Oliv Mircea conduce de puţin timp Biblioteca judeţeană, pe care o iubeşte mai ceva ca pe propria-i familie. Rar mi-a fost dat să întâlnesc un om atât de îndrăgostit de o instituţie. Menirea oricărui director îmi pare a fi aceea de a da suflet, la propriu, nu doar la figurat, instituţiei pe care o locuieşte la un moment dat. Dar câţi reuşesc? Până la urmă, e o chestiune de vocaţie, nu numai de profesionalism. Oliv Mircea, cu tenacitate şi bun simţ, a măritat vocaţia cu profesionalismul, iar rezultatele sunt palpabile. Abia aştept să văd cum se va concretiza la Bistriţa „anul 100” de la naşterea lui Steinhardt.
Traversând alt lanţ muntos, „Loganul Oglindanet” a poposit la Curtea de Argeş, unde m-am bucurat să constat cât de repede urcă spre cer noua catedrală regală. La trecutu-ţi mare, pirpiriu prezent… Tot din trecut ne tragem ultima speranţă! Ziua Naţională nu e comemorarea unui eveniment monarhic? Ce sărbătoare şi-ar putea alege oare vajnicii republicani români, din „zestrea lor” de crime şi găinării, drept „sărbătoare naţională”? Niciuna, fireşte. Sărbătoresc 1 Decembrie monarhic, deşi n-au absolut niciun merit şi nicio legătură cu data respectivă. Au furat-o. Ca de obicei. În buna lor „tradiţie”.
Cu un popas la racla sfintei Filoteia, sub umbra viitoarei catedrale a Familiei Regale, s-a încheiat şi călătoria „Loganului Oglindanet”, pe care sper să o refacem cât mai curând. Până atunci, le mulţumesc din suflet, în numele membrilor Asociaţiei, tuturor cititorilor noştri, tuturor celor care ne-au întâmpinat cu reală simpatie şi real interes, precum şi celor care ne-au sprijinit şi continuă să ne sprijine pur şi simplu existenţa. Dar Oglindanet nu există pentru ea însăşi, ci exclusiv pentru Dumneavoastră. La mulţi ani!
PS Toto diabolicus: Să nu credeţi că totul a mers ca pe roate cu „Loganul Oglindanet”. Între Curtea de Argeş şi Piteşti mi s-a administrat o amendă pentru depăşirea vitezei “legale” (pe o şosea fără case, fără câini, cu vizibilitate de 2 km viteza „legală” e de 50 km; şi ne mai mirăm că românii pierd o zi ca să-şi cumpere o pâine). La o benzinărie din Suceava am fost prins între două clanuri de romi (sper că aceasta e denumirea corectă politic, nu mai avem chef de-o altă amendă), care au început să se înjunghie senin, tacticos, dar şi foarte sângeros, inclusiv pe capota maşinii mele. Mi-am amintit de vremea când alergam suta de metri în doar 11 secunde şi jumătate, m-am aruncat vultureşte la volan prin geamul deschis şi am demarat în 0,000001 secunde, chemând poliţia de pe drum (fusese deja anunţată).
În fine, la Câmpulung Muscel am avut parte de câteva înjurături „din inimă” din partea unui individ bine îmbrăcat, căruia nu-i plăceau pur şi simplu ochelariştii şi numerele de înmatriculare de Botoşani. De data asta mi-am amintit de vremea când aruncam grenada peste optzeci de metri şi i-am calmat „retorica” printr-o răsucire ochelaristică a antebraţului urmată de o culcare lină şi neaşteptată pe asfalt. Individul s-a grăbit să-mi mulţumească pentru asimilarea în regim de urgenţă a pronumelui de politeţe. Soţia lui, care-a asistat la scenă, încercând să-l potolească, mi-a zâmbit jenată, dar şi vizibil satisfăcută. Am intrat apoi toţi trei în magazinul Lidl şi ne-am făcut cumpărăturile. Restul e… discreţie.
Cristian Bădiliţă
Asociația Culturală OGLINDANET, fondată în luna mai, 2011, la inițiativa dlui Cristian Bădiliță, în scopul de a desfășura activități (programe, proiecte și acțiuni) culturale, științifice și educaționale cu impact național și internațional.
Latest posts by Cristian Bădiliţă (see all)
- Evanghelia după Luca - September 22, 2014
- Evanghelia după Luca - November 22, 2012
- Exorcizări (12) - April 16, 2012
