Pages Menu
Rss
Categories Menu

Posted by | 0 comments

Cum de mai exişti, Basarabia?

Cum de mai exişti, Basarabia?

Trăim într-o vreme când nu mai ştim să deosebim stânga de dreapta fiind asediaţi zilnic cu talk-show-uri în care se discută mult şi nu se spune (mai) nimic, injectându-ne sistematic raţia de abjecţie prin ştirile tabloide şi emisiunile TV dezbrăcate.

Într-o astfel de situaţie stai şi te întrebi ce relevanţă mai are un film precum Golgota Basarabiei, pentru că, nu-i aşa, avem lucruri mai importante de dezbătut. Dacă mai adăugăm la toate acestea elementele crizei economice şi sociale obţinem solul perfect pentru dezvoltarea unuia dintre cei mai mari duşmani ai adevărului: uitarea (sau indiferenţa). Generaţia tânără nu mai este interesată de istorie, cei trecuţi prin ea sunt parcă resemnaţi în faţa acestui dezinteres care, aruncând în uitare lucrurile cu adevărat importante, transformă trivialităţile în fapte existenţiale.

Într-un astfel de context, Golgota Basarabiei este un semnal de alarmă, un apel împotriva amneziei individuale şi colective, o reamintire că nu trebuie să permitem crizei economice să declanşeze criza conştiinţei şi a memoriei, că nu poţi avea viitor ca naţiune fără istorie netrunchiată. Înţelegem încă o dată că, adesea, nevoile noastre cele mai vitale fac parte dintr-un alt domeniu decât cel al gratificării trupeşti. Verdictul documentarului este inconturnabil: Doar cunoscând adevărul putem reveni în rândul popoarelor civilizate.

Într-o română „moldovenească” pură şi sensibilă, asistăm la un documentar dialogat, la o lecţie vie despre istoria unui popor care-şi aşteaptă încă învierea. Văzând atrocităţile comise de regimul comunist, de acest „Baal, acest monstru neîmblânzit care nu poate supravieţui fără sânge, fără mult, mult sânge”, nu poţi decât să te întrebi împreună cu creatorii documentarului: „Cum n-am fost dărâmaţi definitiv?”

Tulburătorul documentar reiterează toate momentele istorice decisive care au marcat destinul acestui ţinut ce „se pare că a fost şi rămâne hrinca de cozonac fără de care marile puteri nu pot adormi liniştite”. Toate metodele diabolice atât de bine cunoscute astăzi ale maşinăriei comuniste au fost puse în slujba distrugerii aproape iremediabile a unui popor care după mai bine de o sută de ani de ocupaţie rusească depersonalizantă s-a unit, primul, cu patria-mamă în 1918. Fapt istoric providenţial, deoarece unirea Basarabiei cu România a însemnat „o veritabilă renaştere spirituală, o uimitoare primenire a forului său ontologic”. Poate că fără acest intermezzo de 22 de ani, până la ocupaţia rusească din 1940, identitatea Basarabiei ar fi fost total irecuperabilă.


Daunele produse de metodele comuniste pentru crearea omului nou, homo sovieticus, sunt necuantificabile. Întregul arsenal comunist a fost folosit în acest proces de transformare a poporului basarabean într-un neam de „şurubari şi piuliţari”, printr-un autentic „genocid latent”: persecuţia, arestările, deportările şi teroarea, distrugerea elitei ţării, trucarea evenimentelor, înfometarea artificială, lupta împotriva religiei, spălarea pe creier şi distrugerea identităţii naţionale prin crearea aşa-zisei limbi moldoveneşti şi impunerea unei noi culturi socialiste „băgată cu maiul în cap”.

Rămânem cu un gust amar când vedem cât de temeinică a fost distrugerea produsă de comunişti în Basarabia. Până astăzi adevărul este negat de unii, trecut cu vederea de alţii. Nădăjduim însă din toată inima ca acest documentar să fie pentru mulţi o piatră de hotar în procesul de recuperare şi reîntregire a memoriei şi identităţii naţionale.

Puteţi urmări acest film excepţional AICI.

(foto: cuvantul-ortodox.ro)

Post a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *