Pages Menu
Categories Menu

Posted by | 0 comments

Curajul de a fi tu însuţi

Curajul de a fi tu însuţi

În general mass media (cărţile, broşurile, pliantele, tv-ul, radio-ul) ne ţin la curent cu informaţii despre oameni, personalităţi importante, funcţionari etc. Datele pe care le „recoltăm” de cele mai multe ori ne oferă simple noutăţi, mai interesante pentru unii, mai puţin interesante pentru alţii şi care în acelaşi timp nu sunt întotdeauna veridice. De ce? Pentru că nu se caută adevărul în esenţă; fiecare dintre noi are preocupări diferite, bizare. De aceea în cele ce urmează aş vrea să accentuez domeniul psiho-social, care nu „emană” un interes exagerat printre semenii noştri. M-am gândit să vorbesc despre Jacques Salomé, cine este şi ce face el, prezentând aprecierea critică, părerea personală la una dintre cărţile lui, intitulate Curajul de a fi tu însuţi.

Înainte de a trece la expunerea propriu-zisă aş vrea să furnizez câteva informaţii vagi despre:
Cine este Jacques Salomé?

Jacques Salomé este un scriitor şi psiholog francez născut pe 20 mai 1935 la Toulouse. A absolvit  École des Hautes Etudes en Sciences Sociales şi a început cariera în training. A instruit peste 60.000 de oameni în timpul vieţii sale, prin intermediul Centrului de formare pentru relaţiile umane Gaze fertile (QUETIGNY 1972 – Roussillon 1984) fiind un expert în domeniul comunicării. A scris mai multe cărţi despre comunicare, ce au fost traduse în şaptesprezece limbi, inclusiv Inventarea sensibilităţii, Tu, infinitul meu, Tati, mami, ascultă-mă într-adevăr, Curajul de a fi tu însuţi, Comunicarea să trăiască…

De ce am ales tocmai cartea Curajul de a fi tu însuţi? În primul rând mi-a atras atenţia titlul. Fiind o persoană simplă, cu simţ estetic şi uneori introvertită, am sperat că la finalul lecturii să învăţ, să conştientizez mai multe lucruri despre mine, care să-mi confere mai multă încredere în forţele proprii. Nu pot afirma că în urma citirii cărţii deja privesc altfel lucrurile şi gândesc altfel, dar pot spune că unele idei din această carte m-au făcut să văd anumite lucruri şi din alte puncte de vedere. Autorul nu foloseşte un limbaj special, ideile fiind prezentate astfel încât să înţeleagă şi omul de rând, care din pură întâmplare ar deschide cartea. Lucrarea nu are un caracter teoretic, ci unul practic, fapt concretizat prin relatarea subiectelor sub formă de poveşti, ducându-ne într-o lume de vis.

Mesajul central este de a ne face să reflectăm asupra persoanei noastre, asupra descoperirii şi dezvoltării eului interior, dar şi asupra celorlalţi, pentru a încerca să îi înţelegem mai bine. Toate acestea sunt importante deoarece omul nu este menit singurătăţii, ci vieţii în comunitate. El încearcă încă de la început să creeze structuri şi reguli care să respecte drepturile fiecăruia. Acesta consideră că viaţa sa este o succesiune de naşteri, apariţii, momente care l-au ajutat să devină omul de astăzi. Sunt de acord cu această afirmaţie, întrucât consider că orice obstacol sau moment de fericire ne ambiţionează, ne motivează să mergem mai departe depăşind cu mândrie momentele grele. O altă idee cu care sunt de acord este aceea că fiecare dintre noi este posesorul unui potenţial psihologic şi raţional care se structurează în jurul a două tipuri de componente: pozitive şi negative sau două „tipuri de gândiri”, dacă le pot numi aşa. Aceste „gândiri” sau „tipuri” ne identifică şi ne arată, de fapt, personalitatea noastră. Însă aceste elemente îşi fac simţită mai mult prezenţa în compania unor persoane şi mai puţin în compania altora. Unele persoane ne stimulează, altele ne fac să nu ne putem manifesta cum trebuie, de aceea se cuvine să fim foarte atenţi, să ne conştientizăm comportamentele şi să ascultăm în acelaşi timp şi conştiinţa judecătorul permanent al fiecăruia.

Autorul pune foarte mult accent pe cuvintele „violenţă”, „răni” şi „suferinţe”. Uneori suferinţele şi problemele sunt inevitabile pentru procesul de dezvoltare a sinelui. Câteodată se întâmplă evenimente care nu sunt tocmai pe placul nostru şi „jucăm” rolul de victimă, dând toată vina pe cei de lângă noi. Acest lucru ne duce cu gândul că nu facem deosebirea dintre cauza şi efect. Consider că unele evenimente din viaţă ni le producem „cu mâna noastră”, dar sunt şi unele evenimente într-adevăr independente de noi. Din greşeli învăţăm. Cu toate că ar fi mai bine să învăţăm mai multe din greşelile altora, nu întotdeauna este posibil.

Un alt subiect abordat constă în depăşirea unor pierderi. Te poţi considera matur atunci când eşti capabil să te despărţi de o persoană dragă, de un obiect cu o semnificaţie puternică rămânând un tot, sau atunci când descoperi că şi sentimentele se schimbă, se transformă, se volatizează uneori. Eu consider că unele sentimente pot rămâne constante de-a lungul vieţii, chiar şi atunci când persoana respectivă nu mai este alături de tine, ca de exemplu iubirea faţă de părinţi, faţă de fraţi şi surori. Autorul consideră necesar să explice şi distincţia dintre sentimente şi trăiri. Spre deosebire de sentimente, care se nasc şi înfloresc în limbajul inimilor, trăirile sunt mai mult legate de carnal, de legătura „de la corp la corp”. Se aduce în discuţie şi problema sentimentelor nerecunoscute sau neştiute. Uneori ne este greu să acceptăm sau să ne exprimăm unele sentimente. Aceasta consider că se poate explica prin frica de a fi respinşi, sau din teama că persoana faţă de care avem acele sentimente să nu simtă acelaşi lucru, rănindu-ne astfel.

Alt fenomen întâlnit în viaţa fiecăruia este emoţia. Emoţiile au o însemnătate deosebită. Deşi durează atât de puţin, pot întipări în inimile noastre multe sentimente, senzaţii, regrete. „Emoţia e ca o cheie care ne deschide drumul către ascunzişurile sensibilităţii noastre, către bogăţia unei ascultări nebănuite.” Emoţia poate fi considerată o punte de legătură între noi şi partea ascunsă a fiinţei noastre, a existenţei noastre. Ea ne face să descoperim ceea ce nici noi nu ştiam despre noi înşine. Viaţa este presărată cu apariţii, întâlniri şi despărţiri, dar de noi depinde felul în care lăsăm aceste urme să ne influenţeze şi să ne îndrepte paşii în viitor, către o evoluţie cât mai bună.

Cartea de faţă mi-a lăsat o impresie bună şi în acelaşi timp speranţa, dorinţa şi puterea de a-i ajuta pe cei din jur. Toate ca toate, curaj, încredere, bunăvoinţă, dar, după părerea mea, acestea ar fi inexistente dacă nu am avea darul cel mai de preţ al vieţii, care ne ajuta să depăşim obstacolele zilelor întregi, dar numit sănătate. Aş încheia spunând doar atât: Aveţi curajul de a citi cartea!

Jacques Salomé, Curajul de a fi tu însuţi, traducere din franceză de Elena Neculcea, Editura Curtea veche, Bucureşti, ediţia a III-a.

(foto: Wikipedia)

oglindanet
oglindanet

Latest posts by oglindanet (see all)

Post a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *