Despre dragoste

De-aş vorbi în limbile oamenilor
şi [chiar] ale îngerilor, iar dragoste nu am, sunt aramă sunătoare sau chimval jeluitor. 2 Şi de-aş avea [darul profeţiei] şi aş şti toate tainele şi toată cunoaşterea şi de-aş avea toată credinţa, încât să mut munţii din loc, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. 3 Şi de mi-aş împărţi toate averile mele şi mi-aş da trupul, ca să fiu ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. 4 Dragostea rabdă îndelung, dragostea e binevoitoare, nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se trufeşte, 5 nu se poartă necuviincios, nu caută [numai] la ale sale, nu-i sare ţandăra, trece peste răul care i s-a făcut, 6 nu se bucură de nedreptate, ci se bucură-mpreună de adevăr. 7 Pe toate le îndură, pe toate le crede, pe toate le rabdă. 8 Dragostea nu cade niciodată.