Pages Menu
Rss
Categories Menu

Posted by | 0 comments

Dilemele fidelităţii – condiţionări culturale şi teologice în traducerea Bibliei

Dilemele fidelităţii – condiţionări culturale şi teologice în traducerea Bibliei

Volumul Dilemele fidelităţii – condiţionări culturale şi teologice în traducerea Bibliei, semnat de Emanuel Conţac, apărut la editura Logos, Cluj-Napoca, reprezintă o lucrare uncă, ce acoperă un gol în filologia românească, situată la interfaţa dintre filologie, traductologie, teologia biblică şi teologia istorică. Adaptare pentru un public mai larg, a unei teze de doctorat de interes deosebit pentru laicii și teologii români, deopotrivă, lucrarea face o trecere în revistă a tuturor traducerilor Bibliei, respectiv ale Noului Testament, în limba română, până la această oră.

*

Analiza versiunilor Noului Testament sub raport doctrinar este importantă fiindcă adesea traducătorii Bibliei, indiferent de spaţiul teologic căruia îi aparţin, sunt predispuşi să introducă în textul tradus o terminologie care sprijină sau favorizează propriile dogme. Astfel, versete neimportante în susţinerea unei dogme devin argumente care o întăresc. Din acest motiv, istoria gândirii creştine se află în strânsă legătură cu interpretarea şi traducerea textelor biblice.

Demersul de faţă pleacă de la premisa că fiecare cercetător al Scripturii se apropie de textul Scripturii cu o grilă de interpretare prealabilă. Această grilă sau lentilă hermeneutică îl predispune pe cercetător către o anumită interpretare şi, deci, către o anumită traducere. Deoarece grila de interpretare ajunge să funcţioneze ca un veritabil pat procustian, cercetătorul Scripturii are datoria de a-şi examina propriile presupoziţii, interacţionând permanent cu opiniile exprimate de cercetători care nu-i împărtăşesc grila hermeneutică.

Interesul pentru istoria traducerii Bibliei în limba română, pentru dificultăţile de care s-au lovit traducătorii şi pentru identificarea unor posibile soluţii ne-a determinat să ne angajăm în acest demers migălos, de studiere a tradiţiei biblice româneşti. Lipsa unor studii similare a contribuit, în egală măsură, la dorinţa de a desţeleni un teren nou de studiu interdisciplinar, care să facă posibile alte viitoare studii similare. Dincolo de schiţarea unui istoric al tradiţiei biblice româneşti, principalul obiectiv al lucrării de faţă este să atragă atenţia asupra necesităţii de a studia traducerile Noului Testament sub raportul teologiei pe care o exprimă. Orice traducere a Bibliei are un profil teologic care poate fi conturat relativ simplu prin analizarea unor texte care de regulă fac obiectul disputelor doctrinare interconfesionale. Stabilirea câtorva puncte de reper cu ajutorul cărora se poate contura profilul teologic al unei traduceri biblice

Cercetarea de faţă porneşte de la un corpus de texte primare, reprezentat de Noul Testament, atât în originalul grecesc, cât şi în circa 35 de ediţii româneşti. Totalul cuvintelor din Noul Testament grec oscilează, în funcţie de ediţie, între 138.020 şi 140.144. Fondul lexical propriu-zis înregistrează 5.437 de termeni. Imensa lor majoritate nu face obiectul unor înţelegeri divergente între confesiunile creştine. Doar un număr restrâns, pe care îl estimăm provizoriu la 100, oferă posibilităţi multiple de interpretare şi de traducere. Din acest corpus au fost selectați câţiva termeni care sunt analizați în detaliu, propunându-i totodată ca model pentru viitoare cercetări similare.

Analiza modului în care este tradus un termen în tradiţia biblică românească este precedată de o prezentare a istoriei interpretării pasajului din care fac parte ocurenţele termenului respectiv. Această incursiune este necesară pentru identificarea condiţionărilor teologice care grevează asupra textului.

După clarificarea cadrului general de interpretare a unui pasaj urmează analiza lui exegetică. În această etapă sunt necesare instrumentele de cercetare moderne (concordanţe, lexicoane, dicţionare şi enciclopedii teologice, gramatici de referinţă, comentarii specializate). Finalul cercetării îl reprezintă parcurgerea şi compararea ediţiilor biblice selectate şi desprinderea concluziilor.

*

„Teolog neoprotestant, prin formaţie, profesie şi, probabil, prin vocaţie, Emanuel Conţac este o «rara avis» printre colegii săi de generaţie, ca unul care a înţeles  că veridicitatea istorico‑filologică a textului biblic este poate teritoriul cel mai ferm al dialogului interconfesional. Onestitatea şi acribia filologică nu sunt şi nu pot fi confesionale! Urmăresc de câţiva ani consistenta activitate ştiinţifică şi publicistică a tânărului nostru coleg. Etapele de studiu parcurse (o facultate de teologie neoprotestantă, una de jurnalism, un masterat în filologie clasică), alături de o apreciabilă experienţă de traducător din limba engleză, calităţile native de bun filolog (spirit critic, capacitate analitică, o bună memorie, discernământ, cu un cuvânt, acribie), dovedite deja în articolele publicate în reviste de specialitate, conturează profilul promiţător al unui explorator în teritoriile de graniţă dintre filologie, hermeneutică biblică, traductologie şi teologia propriu‑zisă.“ (extras din Prefața semnată de prof. univ. dr. Eugen Munteanu, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi).

oglindanet
oglindanet

Latest posts by oglindanet (see all)

Post a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *