Pages Menu
Rss
Categories Menu

Posted by | 0 comments

Exorcizări (10)

Exorcizări (10)

65

Prospeţimea acestei dimineţi se cere protejată de mofturi intelectuale. Furtuna de peste noapte a dilatat spaţiul. Cerul, mult mai aproape decât fusese ieri. Ea, mult mai departe. În adâncul unei inimi crucificate.

66

Retractatio. Sau mai degrabă o completare la ceea ce scriam acum cinci, şase ani: cum că istoria Europei sec. XXI ar fi fost alta (poate am fi gândit şi acum ruseşte) dacă Ioan Paul al II-lea ar fi murit pe 13 mai 1981, sub gloanţele lui Ali Agsa; dacă, printr-o altă minune, Alexandr Soljeniţîn nu s-ar fi vindecat de cancer, treizeci de ani mai devreme.

Dacă vindecarea lui Soljeniţîn şi rezistenţa în faţa morţii a papei Ioan Paul al II-lea ne uimesc, cum să interpretăm două „miracole” realizate, de data aceasta, în favoarea lui Lenin şi Hitler? Dumnezeu protejează uneori Răul, pentru a ne trage de urechi şi a ne mai tăia din vârful nasului? E tocmai interpretarea (singura posibilă, din punct de vedere teologic-creştin) pe care Joseph de Maistre o dădea Revoluţiei Franceze.

Pe 30 august 1918, Lenin se afla în „vizită de lucru” la o fabrică din Moscova. O muncitoare anarhistă, Fania Kaplan, disperată din cauza lipsurilor, a scos pistolul şi i-a administrat trei gloanţe: unul în gât, unul în umăr, altul în piept. Cu toate acestea, Lenin a supravieţuit şi şi-a putut desăvârşi dezastrul. La fel, împotriva lui Hitler s-au organizat mai multe atentate, unele considerate „infailibile”; şi totuşi Hitler a murit de propria-i mână, după ce-a făcut praf întreaga Europă.

Miraculoasă mi se pare scena din martie 1943, după dezastrul de la Stalingrad. Complotiştii au pus o bombă în avionul cu care dictatorul trebuia să se întoarcă din inspecţia de pe frontul de est. Bomba însă n-a explodat. Pilotul (care, fireşte, nu era la curent cu atentatul) le-a povestit că, din cauza perturbaţiilor atmosferice şi ca să nu-l irite pe dictator, a decis să zboare la o altitudine foarte mare. Din cauza temperaturii scăzute de afară, acidul a îngheţat, pur şi simplu, cu câteva minute înainte de a declanşa explozia!

Aşadar nu doar Binele e protejat de Dumnezeu. Socotind că Binele poate fi identificat în mod precis şi fără greşeală. De ce au fost protejaţi Lenin şi Hitler? De ce a fost protejat de atâtea ori Fidel Castro? Există un mesaj ascuns în aceste „miracole” cu sens negativ? Dumnezeu ne încearcă lăsând slobode forţele distructive? Sau, mai adânc, ne obligă să înţelegem că totul e ambiguu şi că aceste forţe, demonizate odată cu trecerea vremii de ideologia taberei învingătoare, n-au fost chiar atât de negre, din moment ce au avut susţinere divină? Lenin şi Hitler protejaţi de pronia cerească în vreme ce milioane de inocenţi pier absurd. Aporiile bietului Iov. Întrebările avvei Antonie cel Mare. Dar, spre deosebire de tăcerea omului, tăcerea lui Dumnezeu nu-i încuviinţare.

67

Gândul necesar şi fecund e gândul care ţâşneşte cu firescul acela dumnezeiesc cu care ţâşneşte izvorul dintre stânci, cu care plesneşte mugurul pe ram. Restul e cochetărie mintală.

68

Femeia, ca un bulgăre de ţărână, care trebuie mângâiat, frământat în palme, sărutat, stropit cu lacrimi, ca să devină rodnic şi viu.

69

Vorbăreţii zori alungă taciturnele amurguri.

70

Fiecare zi de mâine aduce moartea mai aproape, dar ne şi hrăneşte mai săţios cu speranţa unui „nu ştiu ce” irezistibil, consolator.

71

Când sunt „în formă”, posedat, scriu atât de repede şi apăsat, încât foaia de hârtie arată ca un teren răvăşit de bombe, iar pixul crapă între degete. Visez o carte-infarct. Imposibil. Nu etalezi un infarct pe sute de pagini. Măcar o frază, un cuvânt-infarct. Mai amânăm puţin.

72

Femeile nu au decât probleme personale. Singura problemă personală a bărbaţilor sunt femeile.

73

Tutuiala se practică la bordel sau între amici. Doar în România eşti tutuit de necunoscuţi la prima vedere, care-şi arogă fie privilegiul vârstei, fie privilegiul funcţiei. Nici vârsta, nici funcţia nu-ţi acordă acest privilegiu. Dimpotrivă. Tocmai ele ar trebui să-ţi impună respectul faţă de celălalt. Nemailuând în consideraţie faptul că, în România, vârsta nu reprezintă un plus, ci un handicap: cu cât eşti mai bătrân, cu atât ai mâncat mai multă mitocănie comunistă, slugărind regimul. Sluga se pretinde brusc mareşal. Dar la neuronii autohtoni totul e posibil. La fel şi în cazul funcţiei: un ministru în România face cam cât un frizer de mâna a doua în Franţa sau Germania.

74

Confundăm mereu încântarea sau mulţumirea de sine, care nu-i decât fudulie crasă, cu iubirea de sine. Iubirea de sine e chiar opusul automulţumirii. Nu te iubeşti pe sine, în sens evanghelic, decât în măsura în care te lepezi de mulţumirea de sine, devenind una cu celălalt, cu Dumnezeu care-i ascuns în adâncul neştiut al inimii tale. Sentimentul iubirii de sine e un sentiment tulburător, tragic, zguduitor. Mulţumitul de sine adoarme de plăcere în aburii propriilor vanităţi; iubitorul de sine abia se trezeşte, aspru şi înfricoşat, la realitate.

75

Filozofia caprei: „Viaţa merge înainte. Nu putem schimba nimic. Cu timpul, rănile se închid. Uităm la prima cotitură. Să vezi ce simplu se reface viaţa. Cât ai clipi din ochi. Totul se uită.” Capra, doctor în psihologie abisală şi duhovnic profesionist.

 

(va urma)

 

 

Cristian Bădiliţă

Cristian Bădiliţă

Cristian Bădiliță este un teolog, eseist, traducător și poet român contemporan.

Asociația Culturală OGLINDANET, fondată în luna mai, 2011, la inițiativa dlui Cristian Bădiliță, în scopul de a desfășura activități (programe, proiecte și acțiuni) culturale, științifice și educaționale cu impact național și internațional.
Cristian Bădiliţă

Latest posts by Cristian Bădiliţă (see all)

Post a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *