Pages Menu
Rss
Categories Menu

Posted by | 0 comments

Exorcizări (8)

Exorcizări (8)

 46

Fiecare zi, în fond, e o amânare.

47

Poţi scrie o carte, chiar o întreagă operă din ambiţie. Dar nu un vers, nu un poem, nu o frântură de poem. Harul lucrează prin detaliu.

 48

Scrisul şi iubirea sunt fructele Absenţei. Nu ale singurătăţii. Absenţa şi singurătatea nu se confundă. Absenţa e antidotul singurătăţii. Pentru că e chiar absolutul ei.

49

Beau ceai de când mă ştiu. Singurul „viciu” de care sunt mândru. Fără ceaiul zilnic, „opera” ar intra în colaps. Neuronii s-ar sinucide.

Civilizaţiile „meditative” sunt civilizaţii ale ceaiului. Există vreun „ceremonial” al cafelei? Ar fi tot atât de absurd ca şi „mistica berii”.

Am asistat la ultima „repriză” a vestitului ceremonial japonez al ceaiului (întreg, ceremonialul durează patru ore) şi m-am convins pe viu de funcţia sacră a acestei băuturi (trivializate în Occident). Chiar şi samovarul slav conţine o dimensiune sacră, deşi foarte palidă în raport cu ritul japonez.

Ozu propune un ritual al sake-ului în multe din filmele sale, unde un grup de prieteni, interpretaţi cam de aceiaşi actori cheflii şi bonomi, nu fac decât să sporovăiască despre nimic şi să pună la cale şotii ori căsătorii, sorbind tacticos din cupele minuscule.

Revenind însă la ceai (sofianică băutură), am fost entuziasmat citind teoria lui Alan Macfarlane, profesor la Cambridge. După el, Anglia a devenit prima ţară puternic industrializată din lume (în sec. al XVIII-lea) datorită consumului sistematic de ceai. Industria are nevoie de forţă de muncă, iar aceasta se găseşte în marile centre urbane. Dar oraşele sunt şi foarte expuse epidemiilor. Populaţia poate fi decimată rapid din pricina aglomeraţiei. Or, ceaiul reduce riscul apariţiei şi propagării epidemiilor, dat fiind că, prin fierbere, bacteriile din apă sunt distruse.

Spre deosebire de celelalte ţări ale lumii, şi în primul rând de cele europene, Anglia a avut acest atu (neremarcat până acum). Toate celelalte condiţii pentru industrializare şi punere în funcţiune a sistemului capitalist existau şi la alţii; doar că aceştia… nu consumau atât de mult ceai. Fireşte, argumentaţia lui Macfarlane e mult mai elaborată, dar trebuie admis faptul, esenţial, că, uneori, un banal „amănunt” se poate afla la originea unor mutaţii formidabile.

Şi vodca ucide bacteriile, dar şi neuronii. De aceea Rusia n-a inventat decât comunismul şi Gulagul în materie de „civilizaţie” modernă.

Un alt antropologist, de la Universitatea din Pennsylvania, Solomon Katz, susţine că sedentarizarea şi apariţia agriculturii (practic, cea mai importantă mutaţie socială din istoria omenirii) s-ar fi datorat descoperirii berii, în Mesopotamia, acum 10.000 de ani.

De dragul beţiei ce nu face specia umană? Ca să nu ducă lipsă de consolatoarea băutură, triburile respective au început să cultive pământul şi să semene grâu. Se non è vero è ben trovato. Solomon Katz ar fi meritat măcar Nobelul pentru literatură.

 

50

Mediocritatea e ceea ce stagnează. Nici sus, nici jos. Nici înainte, nici înapoi. Pasul pe loc, în jurul codiţei tăiate.

51

Din perspectivă creştină, lumea (aion, dar şi kosmos) e altceva decât natura (physis). Ba chiar, într-un fel, lumea e opusul naturii, aceasta fiind creaţie necoruptă.

Lumea trebuie distrusă ori reînnoită, transfigurată prin venirea lui Isus Cristos. Adesea, teologii suprapun cele două concepte, idilizând astfel creştinismul.

Omul păcătos trăieşte în lume; omul mântuit intră în paradis, care-i natură/ vergină şi pură. Natura face legătura între Dumnezeu şi sufletul uman, mai precis, între Dumnezeu şi partea rămasă necoruptă a sufletului. Partea lui de „natură”.

52

Zacuscă atee despre mistică la EPHE. Toţi vorbesc despre recuperarea „eului”, descoperirea „sinelui”, a „identităţii” adevărate. Dar mistica nu-i egoism de performanţă, ci uitare, pierdere de „sine”, desprinderea de ego, lipire totală de Celălalt, cu majusculă, pierdere în Celălalt. Renunţare definitivă la „al meu” şi dăruire fără ramburs. Smerenie şi nu cufundare în sine. Cufundarea în sine: onanism vanitos, autosanctificare. „Mistică” după chipul şi asemănarea tehnicianului-contabil.

53

Experienţa, mai bine zis, experienţele universitare m-au învăţat două lucruri, opuse, dar la fel de necesare amândouă. Universităţile sunt pline ochi de idioţi, şcoliţi, nu încape vorbă, dar absolut degeaba. Mintea nu ţi-o dă şcoala, nici biblioteca, ci numai bunul Dumnezeu prin înseminare genetică. Doi: smerenia întâlnită la mulţi dintre savanţii autentici. Ei sunt sfinţii cei de toate zilele.

54

Singurul viciu de care nu mă pot debarasa nici în toiul celei mai cumplite depresii e viaţa însăşi. Celelalte depind de circumstanţe. Se schimbă peisajul, se schimbă şi viciul; circumstanţa trece, viciul dispare. Dar, în fond şi la urma urmei, viaţa nu-i şi ea tot o circumstanţă? Din punct de vedere, domnilor…

55

Trei albume-expoziţii: copii râzând (nimic mai sublim); femeile pe care aş fi vrut să le cunosc (ochite aiurea, pe stradă) şi pe care nu le voi cunoaşte niciodată; bărbaţi plângând. Plânsul e definitoriu pentru bărbat. Nimic nu-l dezvăluie mai bine. Vezi Ahile.

(va urma)

Cristian Bădiliţă

Cristian Bădiliţă

Cristian Bădiliță este un teolog, eseist, traducător și poet român contemporan.

Asociația Culturală OGLINDANET, fondată în luna mai, 2011, la inițiativa dlui Cristian Bădiliță, în scopul de a desfășura activități (programe, proiecte și acțiuni) culturale, științifice și educaționale cu impact național și internațional.
Cristian Bădiliţă

Latest posts by Cristian Bădiliţă (see all)

Post a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *