„Familia Regală a României se înrudeşte cu majoritatea Familiilor Regale din Europa”

Doamna Sandra Gătejeanu Gheorghe este Director de Protocol al Casei MS Regelui; domnul Ioan Luca Vlad este Consilierul Privat Onorific al Familiei Regale; domnul Alexandru Oprean este Cancelar al Casei MS Regelui.

Tudor Petcu: Aş dori să începem discuţia de faţă referindu-ne la însemnătatea culturală a Casei Regale a României, luând în considerare în mod direct atât evenimentele culturale, cât şi sursele livreşti pe care le adăposteşte biblioteca Familiei Regale a României.

Alexandru Oprean: Casa Regală a României se asociază de la sine cu întreaga cultură a ţării. Atât prin proiectele pe care membrii Familiei Regale actuale le desfăşoară, dar şi prin valorile pe care de-a lungul timpului aceasta le-a promovat. În acest spectru se subscriu proiectele culturale ale Fundaţiei Principesa Margareta a României, respectiv de încurajare şi susţinere a tinerelor talente, activitatea intensă a Principelui Radu de promovare a valorilor culturale româneşti, atât în interiorul cât şi în exteriorul ţării, organizarea în Bucureşti a diverselor evenimente, precum „Serile Palatului Elisabeta” care, în marea lor majoritate, au un caracter cultural, participarea membrilor Familiei Regale la diverse activităţi cu caracter cultural şi, nu în ultimul rând, oferirea de către aceştia a Înaltului Patronaj mai multor instituţii sau evenimente anuale care promovează arta şi cultura.

Apoi, aici trebuie să mai adăugăm Castelele şi Palatele Regale, care, doar prin simpla lor existenţă ne trimit cu gândul la artă, la cultură, la sensul de frumos. Ca să aveţi o percepţie fidelă a însemnătăţii culturale a Familiei Regale pentru acest popor, aş vrea să vă rog, ori de câte ori intraţi în vreo clădire a Regalităţii, fie ea Castelul Peleş, Palatul Cotroceni, Castelul Săvârşin, Palatul Regal, Ateneul Român şi multe altele, să vă amintiţi că acolo, de-a lungul istoriei, Familia Regală a fost şi este prezentă, promovând valori culturale de netăgăduit. Veţi simţi negreşit ce înseamnă Regalitatea în România şi în lume şi ce valori transmite ea. Este ceva ce vine de la sine, din interior, şi este un sentiment de neegalat. Este ceea ce, de fapt, va rămâne moştenire în viitor.

Este cunoscut faptul că, odată cu aniversarea a 90 de ani de viaţă a Majestăţii Sale Regele Mihai, a fost publicată o carte extrem de interesantă de către Alteţa Sa Regală Principele Radu al României, şi anume Anul Regelui. Este în egală măsură un album şi o colecţie de mărturii care încearcă să prezinte Familia Regală din interior, tocmai pentru a avea o mai bună cunoaştere, trecând la un moment dat chiar dincolo de însemnătatea statutului regal. Ce îmi puteţi spune cu privire la impactul pe care l-a avut această carte în mediul cultural românesc şi nu numai?

Sandra Gătejeanu Gheorghe: Într-adevăr, volumul Anul Regelui a apărut în preajma aniversării a 90 de ani de către Majestatea Sa Regele Mihai I, pe 25 octombrie 2011, însă seria evenimentelor culturale dedicate Jubileului a fost deschisă cu lansarea volumul Lumea Regelui şi apoi a CD-ului Muzica Regelui.

Anul Regelui descrie pas cu pas fiecare zi din viaţa Regelui, pe parcursul unui an. Textul este completat de fotografii, unele recente, altele mai vechi, din arhiva Familiei Regale.

Impactul a fost extraordinar pentru că volumul încearcă să răspundă curiozităţii oricărui om care doreşte să afle mai multe despre Familia Regală, fiind descrise în amănunt diferitele evenimente la care iau parte membrii Familiei Regale a României, de la vizite externe (oficiale sau private) până la întâlniri economice sau de lucru, de la jubilee, aniversări şi ceremonii la momente intime, petrecute între prieteni şi rude. O importanţă deosebită a avut şi faptul că volumul a fost publicat în 70.000 de exemplare.

Având în vedere moştenirea istorică a Familiei Regale a României, în ce măsură se reflectă aceasta din urmă în raporturile sale directe cu societatea românească?

Ioan Luca Vlad: Întreaga existenţă şi activitate a Familiei Regale a României are la bază şi în vedere moştenirea sa istorică. Legitimitatea Familiei Regale provine din istorie şi se reînnoieşte constant, fără a pierde contactul cu trecutul. Din punct de vedere istoric, Regele este un simbol, un simbol care în România a evoluat de la absolutismul medieval la monarhul democrat reprezentat de Regele Mihai I.

În istoria modernă, Carol I reprezintă un simbol de rege-gospodar şi întemeietor al României independente, iar Ferdinand I este simbolul reîntregirii. Regele Mihai I este un simbol viu, al luptei pentru democraţie şi al negurii de cincizeci de ani aşternute peste România. În activitatea sa publică, Familia Regală lucrează cu aceste simboluri istorice, puse în valoare în condiţiile economice, sociale şi Politice ale vremii.

În dialogul său cu societatea românească, Familia Regală apelează la mijloacele şi resursele tradiţionale ale monarhiei democratice – puterea de reprezentare, viziunea globală şi pe termen foarte lung, puterea simbolului şi a exemplului personal, legitimitatea istorică.

Din punct de vedere al simbolisticii materiale, şi Palatul Elisabeta şi Domeniul Peleş sunt nişte simboluri istorice, clădiri reprezentative, prima pentru faptul că, la câteva decenii de la abdicarea forţată petrecută acolo, Palatul Elisabeta este din nou locuit şi folosit ca Reşedinţă Regală – adică un simbol al triumfului dreptăţii asupra opresiunii; iar Domeniul Peleş ca un simbol al măreţiei şi demnităţii României – punctul turistic cel mai apreciat din ţara noastră.

Se poate vorbi în prezent de un aport pe care Casa Regală a României îl aduce sistemului politic şi dacă da, în ce lumină ar trebui să vorbim de acest aport?

Ioan Luca Vlad: Din punctul de vedere al politicii partidice, Familia Regală s-a aflat permanent pe o poziţie neutră şi îşi va menţine această poziţie, în conformitate cu tradiţia monarhiei constituţionale.

Familia Regală nu îşi trage legitimitatea din alegeri, ci din istorie şi din rolul său demn, de reprezentare a statalităţii. De aceea, Familia Regală nu este o alternativă la sistemul politic democratic, ci este un element complementar, acela care oferă stabilitate, neutralitate, expertiză în reprezentarea Statului şi simbolistica laică necesară funcţionării demne a societăţii.

În contextul actual, Familia Regală mai poate aduce şi expertiza sa de mediator şi liant social, specifică Şefului de Stat democratic. Chiar din poziţia actuală, Familia Regală poate să-şi ofere bunele oficii pentru depăşirea situaţiilor de criză politică, contribuind la evidenţierea unei soluţii cu care spectrul politic să fie cât mai de acord. Mai mult însă, Familia Regală, prin mesajele şi poziţiile sale publice, reflectă dorinţele tuturor românilor, adică şi ale acelora care nu se simt reprezentaţi de partidele politice parlamentare şi ale celor aflaţi în străinătate, indiferent de clasă socială, origine etnică sau apartenenţă politică.

Pe scurt, Familia Regală a României este un factor de normalitate, un mediator şi o voce a românilor care îşi doresc un simbol demn al Statalităţii.

Atunci când ne referim la Familia Regală, deci la statutul regal, facem implicit trimitere la o serie de elemente de protocol care fac obiectul statutului tocmai menţionat. În acest sens, v-aş ruga să-mi spuneţi care ar fi cele mai importante elemente de protocol? Adresez această întrebare, gândindu-mă la faptul că există anumite diferenţe între protocolul regal şi cel diplomatic.

Sandra Gătejeanu Gheorghe: Întrebarea dumneavoastră este oportună pentru că introducerea protocolului modern în România a avut loc în timpul domniei Regelui Carol I. Da, este adevărat că există diferenţe între protocolul regal şi protocolul diplomatic, însă acestea pot coexista în aceeaşi ţară, în aceeaşi perioadă de timp pentru că protocolul regal sau al curţii reglementează ceremonialul la curte în timp ce protocolul Ministerului Afacerilor Externe reglementează ceremoniile oficiale ce se bucură de prezenţa personalităţilor străine.

Protocolul Regal impune un ritual care vine din demnitate, din respect şi din lucrul bine făcut la momentul potrivit. Din acest motiv, regulile care compun protocolul Regal sunt, de fapt, norme de bune maniere sau de bună creştere. Vă pot da câteva exemple în acest sens: fumatul în prezenţa membrilor Familiei Regale este considerat o impoliteţe, este de dorit ca invitaţii să nu întrerupă membrii Familiei Regale atunci când aceştia susţin o conversaţie, la intrarea în încăpere a unuia dintre membrii Familiei Regale, invitaţii sunt rugaţi să se ridice.

Există în momentul de faţă un raport direct între Casa Regală a României şi Biserica Ortodoxă Română, având în vedere că istoria recentă a făcut posibilă o relaţie strânsă între regalitate şi Biserică? De asemenea, ce se poate spune în legătură cu raporturile Familiei Regale a României cu celelalte confesiuni creştine sau cu alte culte? Se ştie că mama Majestăţii Sale Regele Mihai I a avut un rol deosebit în salvarea evreilor în timpul dictaturii lui Ion Antonescu.

Alexandru Oprean: Acest raport de care amintiţi a existat întotdeauna. Nu a existat Biserică fără Rege sau Domnitor şi Rege fără Biserică. Este imposibil să separi aceste două entităţi. Este ca şi cum ai rupe trunchiul unui copac de rădăcinile sale.

În plus, Regele este Unsul Domnului. Şi astfel, această legătură indestructibilă se răsfrânge asupra întregii Familii Regale şi a poporului român. Aceasta este relaţia simplificată, însă binecuvântată de Dumnezeu, a Familiei Regale cu Biserica; şi aşa va fi întotdeauna.

Ca să răspund celei de-a doua părţi a întrebării dumneavoastră, istoria ne-a demonstrat în repetate rânduri implicarea Familiei Regale române în relaţiile de bună convieţuire cu absolut toate confesiunile creştine sau minorităţile naţionale. Şi chiar dumneavoastră menţionaţi un astfel de episod. Cu cât confesiunea sau religia are un număr mai mic de credincioşi, cu atât ea are nevoie să fie mai mult ocrotită de Stat şi de Rege.

Important este însă de văzut faptul că, dincolo de motivele dictate de conjunctura istorică a unei perioade, motorul acţiunilor salvatoare ale membrilor Familiei Regale este dat de un remarcabil simţ al umanităţii, simţ înnăscut şi ridicat la rang de datorie. Şi acest lucru nu poate da decât bunătate, simplitate, smerenie şi dragoste faţă de aproapele, indiferent de credinţă sau naţionalitate.

Aş dori, cu permisiunea dumneavoastră, să facem trimitere şi la dialogul Casei Regale a României cu celelalte Case Regale din Europa. Din acest punct de vedere, v-aş ruga să-mi spuneţi care sunt Casele Regale din Europa cu care cea din România are cele mai strânse relaţii? De asemenea, ce impact au astfel de relaţii asupra României?

Sandra Gătejeanu Gheorghe: Familia Regală a României are legături de familie cu marea majoritate a Familiilor Regale Europene. După cum ştiţi, acestea pornesc de la Regina Maria, care era nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii şi a Ţarului Alexandru al II-lea al Rusiei. De asemenea, de la Regina Elena, care era strănepoata Reginei Victoria şi nepoata Împăratului Germaniei.

Bineînţeles că relaţiile de familie influenţează benefic România, însă trebuie să ţineţi cont de faptul că Familia Regală a întreprins misiuni diplomatice şi în republici. Sunt memorabile vizitele Reginei Maria în Franţa şi în America, unde Regina a făcut lobby personal pe lângă marii oameni politici ai vremii.

Reprezentarea diplomatică a Familiei Regale nu a încetat în exil. Regele şi Regina au continuat să slujească interesele ţării şi de departe. În anul 1997, Regele Mihai a fost invitat să pledeze pentru integrarea României în NATO. De atunci, membrii Familiei Regale au continuat să servească interesul românesc cu instrumentul diplomatic regal, fără întrerupere, sub toate guvernările, încercând să consolideze poziţia României în lume.

Se poate vorbi de un statut juridic al Casei Regale a României şi, dacă da, care ar fi cele mai importante elemente care fac obiectul unui astfel de statut?

Ioan Luca Vlad: Din punct de vedere juridic, Familia Regală a României nu are o poziţie constituţională sub Constituţia din 1992, modificată în 2003.

Majestatea Sa Regele Mihai I, în virtutea poziţiei sale, beneficiază de câteva înlesniri acordate foştilor şefi de stat. Însă, din punct de vedere mai larg, al ansamblului activităţilor Familiei Regale, Statul nu o susţine juridic.

Familia Regală a României este permanent deschisă dialogului cu Statul în vederea recunoaşterii rolului său de reprezentare şi a simbolului Coroanei în contextul democratic al României moderne.

Un exemplu posibil ar fi cel al Muntenegrului, unde Dinastia Petrovic-Njegos a fost recunoscută de curând ca simbol al ţării. Capul acesteia, Principele Nicolae al Muntenegrului, fiind susţinut de Stat în schimbul reprezentării interne şi internaţionale a Statului. Principele Nicolae are acelaşi rang protocolar cu Preşedintele Muntenegrului. Mai mult, drapelul Muntenegrului are aceleaşi simboluri cu drapelul Dinastiei de Muntenegru.

Din punct de vedere al succesiunii la Coroana României, în absenţa unei decizii parlamentare, singurul îndreptăţit să stabilească această ordine este Majestatea Sa Regele Mihai I, care a numit-o pe ASR Principesa Margareta a României Custode al Coroanei şi Principesă Moştenitoare. Prin Normele Fundamentale ale Familiei Regale a României, adoptate în 2007, Regele a stabilit linia de succesiune, atribuţiile şi drepturile Şefului Familiei Regale, iar în 2011 Regele a renunţat odată pentru totdeauna la ultimele legături vetuste cu Familia Princiară de Hohenzollern, pentru a sublinia caracterul naţional al Familiei Regale a României.

Aşa cum s-a arătat în repetate rânduri, Familia Regală, chiar printr-o activitate de reprezentare sau simbolică (de exemplu, discursul istoric al Majestăţii Sale Regelui Mihai), poate să aducă o nouă viziune asupra politicii şi cursului luat de administraţia de stat, să readucă demnitate şi încredere românilor şi să ofere un exemplu personal despre ceea ce ar reprezenta normalitatea în România.