Pages Menu
Rss
Categories Menu

Posted by | 0 comments

Gala Galaction versus „caporalul comunist Justinian Marina”

Gala Galaction versus „caporalul comunist Justinian Marina”

 O revelaţie: volumul lui Gala Galaction, Jurnal 1947-1952. Pagini inedite cenzurate, publicat de editura Vestala în 2007, sub îngrijirea lui Teodor Vârgolici. Deşi om al regimului comunist instaurat de sovietici după „eliberare”, Gala Galaction tună şi fulgeră, în privat, împotriva noii dictaturi a lorzilor „în pijama”. Personaj contradictoriu el preferă să rămână aliatul diavolului (ca membru în parlamentul RPR şi al Academiei RPR, alături de jalnicii Sadoveanu, Parhon etc.) decât să se despartă definitiv şi irevocabil. Riscul, vitejia nu făceau parte din codul genetic al acestui autodeclarat „sălbatic şi independent”. Independent până la un anumit punct. Totuşi, cele aproape trei sute de pagini de jurnal (anii cei mai duri atât pentru ţară cât şi pentru bisericile creştine din România) reprezintă o cronică excelent comentată, din interior, a perioadei de instaurare a ciumei roşii. Galaction ocupă, la Academie, scaunul lui Crainic. Îl aminteşte oarecum nostalgic pe predecesorul său (condamnat la moarte în contumacie de însuşi Stalin) deplângând faptul că nu-i va putea rosti elogiul, aşa cum o cere tipicul academic. E răvăşit în ziua abdicării Regelui, dar se consolează, zece rânduri mai la vale, cu speranţa unui regim republican mai breaz decât cel monarhic (speranţă abandonată foarte rapid). Îi cunoaşte îndeaproape (foarte) pe Groza (descris ca un mitican arivist fără nici un principiu moral), pe N.D. Cocea (pe care-l converteşte de la ateism la creştinism şi-l împărtăşeşte pe patul de spital, cu câteva zile înainte de moarte), pe trist-celebrul Vasile Luca; de asemenea, are notaţii fără drept de apel asupra lui „Ioniţă” Marina, care va fi impus de guvernul RPR ca patriarh după moartea lui Nicodim.

Iată câteva descrieri ale personajului! Duminică, 16 noiembrie 1947: „Tovarăşii din Guvern şi-au oprit preferinţele [pentru funcţia de patriarh al BOR] asupra unui caporal comunist, poate merituos ca agitator şi ca partizan, dar fără nici o picătură de mir ecleziastic  anume unul Justinian Marina. Este un fost popă de pe Cerna. […] Deocamdată Justinian Marina s-a dovedit meşter sforar, trepăduş intrigant şi spoitor cu chinoroz; dovadă, batjocura prin gazete pe care i-a administrat-o fostului său superior, Irineu Mihălcescu.” Luni, 1 martie 1948: „Aflu că autorităţile noastre – care? – au dat locotenenţa patriarhală pe mâinile inculte şi antievanghelice ale lui Justinian Marina. Blestemul trebuie să ardă totul, până în temelie. Biserica română, în alcătuirea ei de azi trebuie desfiinţată.” 22 mai 1948: „Justinian poate că este suţinut de lumea comunistă, dar este detestat şi combătut de lumea superioară bisericească. Vechii arhierei nu admit cu inima uşoară ca acest preot rural, fără teologie, fără limbi străine, fără nici o carte scrisă, să ajungă stăpânul Bisericii româneşti.” La 25 mai este descrisă alegerea, în scaunul de patriarh BOR, a lui Justinian: „Guvernul şi-a chemat cohorta şi i-a dat cuvântul de ordine: votaţi pe Justinian. De aici încolo totul a mers de minune.” Două lucruri trebuie rererereamintite celor de rerererea-credinţă, care nu doar că deformează istoria, dar întinează valorile elementare ale Bisericii: Justinian (folosim ortografia lui Galaction, Justinian în loc de Iustinian) a fost impus de Gheorghiu-Dej şi ales aşa-zis patriarh al BOR nu de oamenii Bisericii ortodoxe, ci de mafia guvernului comunist. Ce legitimitate poate să aibă, în ochii istoriei BOR, o asemenea alegere? Şi când te gândeşti că un ditamai „institut de teologie” (?) din Bucureşti îi poartă numele! De ce acest „institut” nu se numeşte „Iosif Visarionovici Stalin” sau „Gheorghe Gheorghiu-Dej”, după cei care l-au proţăpit pe Marina în scaunul patriarhal?

Imediat după întronizarea ca patriah, Justinian ţine un discurs împotriva greco-catolicilor, care-l dezgustă pe Galaction, iubitor al sionismului şi al ecumenismului civilizat. Deşi clarvăzător şi destul de bine informat Gala Galaction nu mişcă un deget pentru denunţarea publică a imposturii comuniste. Acceptă posturile şi distincţiile care i se oferă, ţine conferinţe peste tot în ţară despre „democraţia evanghelică” şi despre speranţele stârnite de noua orânduire. Ultimele pagini din Jurnal sunt consacrate unui studiu despre convertirea lui Pavel (acesta fusese subiectul tezei lui de licenţă, Minunea din drumul Damascului). Total dezgustat, dar incapabil să-şi manifeste public dezgustul, micul nostru Tolstoi se refugiază în teologie. Formidabile ni se par, în contextul epocii, îndârjirea cu care membrul unui parlament comunist îşi afişează credinţa creştină, seninătatea (provocatoare) cu care subliniază înrădăcinarea convingerilor sale sociale (socialiste) în inima Evangheliei, ceea ce, trebuie să recunoaştem, nu-i puţin lucru.
Cât priveşte editarea volumului, realizată în pripă: nu există nici măcar o informaţie biografică despre Galaction. Aparatul de note lipseşte cu desăvârşire, deşi în paginile Jurnalului apar o sumedenie de nume de interes public. De asemenea, nu sunt traduse textele din limbile străine, ca şi cum oricare dintre cititorii prozei lui Galaction ar trebui să cunoască greaca veche, ebraica, germana, engleza ori franceza. În fine, chiar şi aşa, unii termeni străini sunt greşit scrişi. Se impune aşadar o reeditare la norme ştiinţifice.

Post a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *