Godul nordian. Însemnări din clandestinitate
Godul nordian, replică de clandestinitate a Nodului gordian, 
se adresează în primul rând cititorului de bună credinţă, în al doilea rând, cititorului de credinţă, în al treilea rând, cititorului de rea credinţă, adică „intelectualului” român. Autorul acestor caiete nu este decât un pomicultor autodidact, cu vagi epoleţi sorbonarzi. Posedă trei livezi de meri şi pruni (anaşpet, agene) în trei capitale europene, înconjurate de ziduri invizibile. Trăieşte din producţia de cidru, ţuică şi magiun, mărci înregistrate. Ceasurile de răgaz (atunci când nu sapă, nu curăţă pomii şi nu culege roadele) şi le consacră Noului Testament, Părinţilor Bisericii şi muzei suprarealiste. www.galaxiagutenberg.ro
Cugetările pomicultorului nordian
Cei cuminţi privesc plângând –
plâng ca resturile unei colosale-armate-nvinse,
iar Nebunul stă deoparte şi zâmbeşte fredonând:
– Götterdämmerung!
(Minulescu)
Înainte de 1989, România era o închisoare. După 1989, a devenit un ospiciu. Schizofrenii de azi pregătesc închisoarea, mult mai perfecţionată, de mâine.
*
Primit ultimul mattone, de peste şapte sute de pagini, despre Grigore de Nyssa, de la vechiul meu prieten Salvatore Taranto. În fruntea acestui mamut ştiinţific (amestec de stil, erudiţie, nebunie) o dedicaţie care mă convinge să citesc totul, de la cap, la coadă: alla mia amatissima Madre.
*
Un om-problemă fără probleme!
*
Ciudaţi sunt ruşii! Iubesc mai mult slava (termenul le-a şi dat numele, după o etimologie plauzibilă) decât libertatea. Iubesc mai mult mitul Patriei decât realitatea vieţii. În manualele redactate de oamenii de azi ai Kremlinului, la anul 2009 fix!, Stalin nu numai că a fost reabilitat, dar apare ca un erou al Rusităţii, mijlocitor între Petru cel Mare şi Putin. În Piaţa Roşie există chiar un Stalin în carne şi oase, care acordă autografe şi sfaturi părinteşti. Noua-veche ideologie susţine, în manualele şcolare, că masacrele staliniste fac parte din „logica firească a Istoriei”. Nimic altceva. Teoria marxistă în toată hidoasa ei splendoare! Dacă masacrele lui Stalin au fost necesare, atunci la fel trebuie considerate masacrele lui Putin. Stalin s-a văzut obligat (de un soi de fatum rusesc) să ucidă zeci de milioane de compatrioţi pentru întărirea Uniunii Sovietice şi pentru câştigarea celui de-a Doilea Război Mondial. Cinism sau nesimţire? Nesimţire sau nebunie? Probabil toate la un loc, plus o anumită filozofie politică de stepă. „Trăiască Rusia, ni se fâlfâie de ruşi!” cam acesta ar fi sloganul subliminal. Putin a aşteptat moartea lui Soljeniţân pentru a lansa făţiş campania de reabilitare a lui Stalin. Nu poţi decât să tremuri în faţa unui asemenea popor-vecin care nu dă doi bani pe libertate şi pe viaţă. Mitul Noii Rusii, propovăduit de actualii kaghebişti, anunţă norişori negri peste livada mea de la V.I.
*
Stalinismul e în vogă şi printre tineri, în Rusia. Probabil acelaşi fenomen se va întâmpla şi în România, cu privire la Ceauşescu. Ceauşescu, respectat acum de activiştii fosilă şi de băbătiile proletare, detestat de vârsta medie, cine ştie dacă nu va avea ceasul lui de glorie prin 2030, când actualii sugari vor cânta Internaţionala pe mormintele victimelor din perioada 1950-1990? De ce s-a întâmplat ce s-a întâmplat în Rusia? De ce prevăd cam acelaşi lucru pentru România? Fiindcă şi în Rusia, şi în România gunoiul şi crimele comuniste au fost băgate sub preş. Oricât ne-am preface – pute! Iar generaţiile tinere cred că această putoare e normală. Minciuna comunistă merge înainte, ca-n anii 1950, doar că în gulaguri mai luxoase, de inspiraţie capitalistă.
*
Voronin a făcut un imens serviciu politicienilor români prin episodul stalinisto-hurmuzian din aprilie 2009. Brusc, lichelele cu patru clase de la Bucureşti au apărut ca nişte neandertalieni evoluaţi în raport cu fârtatul „di pisti Prut”.
*
Epuizat momentan şi mo-mentalmente.
*
Telegramă fulger: Apocalips! Ora 5 p.m. Bibicu în mare pericol. Stop. Chemaţi pompieri. Stop. Hârtia pe care scriu a luat foc din senin. Stop. Incinerat la domiciliu. Gratuit. Stop.
*
Intelectualul damakrat şi liber-schimbist de azi îşi consumă timpul discutând, dialogând, justificând, polemizând, replicând. Adevăratul intelectual afirmă apodictic, tranşează, decretează. Dilematicii umblă cu fofârlica arivistă. De aceea zic: a lor este şi va fi în veci împărăţia acestei lumi. Fericiţi nefericiţii cu diplomă de la Organ!
*
Noica, Eliade, Cioran etc. au început ca jurnalişti şi au sfârşit ca importanţi filozofi. Discipolii lor au început ca pretinşi „filozofi” şi au sfârşit ca jurnalişti cu normă triplă.
*
Nu e nu şi Da e da! N-o tot suceşti după cum bate vântul. Încă o vorbă a lui Isus cenzurată de politicieni. De fapt, evanghelia „pentru politicieni” se reduce la proces şi răstignire.
*
Unde mi-e locul? Pretutindeni şi nicăieri. Pretutindeni-nicăieri. Adică, într-o livadă sub cerul însorit.
*
Leguma creşte, se usucă, e mâncată sau aruncată în foc. Omul-legumă descreşte, se usucă, e mâncat sau aruncat în foc.
*
Obs. cul., Dilema, Rom. lit., Id. dialog: cum au cretinizat aceste gazete încă o generaţie pretinzându-se „formatoare de elită”. Aşa mentori, aşa reviste; aşa reviste, aşa cultură; aşa cultură, aşa viitor. 2009-1970! Cretinizaţii de ieri îi cretinizează cu spor pe cretinizatorii de mâine. Vorba lui Don Fabrizio de André!
*
Irinuca mă întreabă în fiecare seară: „Tata, frăţiorul meu a crescut astăzi?” Frăţiorul ei are două săptămâni şi creşte cât poate de repede. Dar sora mai mare vrea un Făt-Frumos: să crească într-o zi cât alţii într-o lună etc. Doar Timpul nu pricepe Nimic. Cât mi-aş dori să mai pot creşte niţel la patruzeci de ani!
*
Să nu dea Dumnezeu să ajungi într-o instituţie a statului român! Mai bine prizonier pe viaţă în Coreea de Nord! Aferim, ştiu ce spun!
*
Sarkozy: mare om de stat republican (1,68). În două zile cât a fost invitat, la Madrid, de către Regele Juan Carlos şi Regina Sofia, n-a pronunţat măcar o dată, măcar din politeţe domnule!, cuvântul „monarhie” sau cuvântul „majestate”. A înlocuit „monarhia” cu „democraţia” şi „majestate” cu „madame”. Cartaboşul acela republican din jurul gâtului îi conferă toate drepturile, inclusiv pe acela de a fi prost crescut. Dacă regina Spaniei este „madame” atunci în mod obligatoriu (şi pe calea inducţiei logice) preşedintele Sarkozy e „bre neică”.
*
Căsnicia: ocupaţie pentru proşti sau hiperactivi.
*
Soeur Sourire: succesul a scos-o din mânăstire. I-a luat minţile. A readus-o în lume. A împins-o la sinucidere. Un călugăr, oricât geniu ar avea, nu-şi părăseşte mânăstirea nepedepsit.
*
Oriunde întâlnesc simplitate şi un dram de inteligenţă, mă simt bine. Nu neapărat bunătate. Bunătatea în sine, bunătatea-concept nu există. Bunătatea concretă, de zi cu zi, e un amestec inefabil de simplitate şi inteligenţă.
*
Apus de soare fără soare.
Căderea nopţii fără noapte.
*
Cunoaşteţi povestea ultimului împărat al Chinei? L-aţi văzut grădinărind în ferma (de propagandă) a puşcăriei unde a fost reeducat (perfect)? L-aţi văzut ciocnind pahare şi schimbând glumiţe cu tovarăşul Mao? Scriind dedicaţii comuniste pe „autobiografia” sa de partid, scrisă la sugestia (imperativă) a aceluiaşi tovarăş Mao? L-aţi auzit declarând, sincer, că toţi anii cât a fost împărat „n-a trăit” şi că n-a „descoperit libertatea şi gustul adevărat al vieţii” decât sub regimul comunist (când ajunsese un fel de gunoier cu jumătate de normă)? Dacă nu cunoaşteţi şi n-aţi văzut nu veţi înţelege niciodată ce-nseamnă „urâciunea pustiirii” (bdelygma tes eremoseos) despre care vorbesc scripturile apocaliptice. Ultimul aşa-zis „împărat” al Chinei a meritat să fie ultimul. Cu prisosinţă. Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească!
*
Vremea se schimbă. Vremurile rămân.
*
După cincizeci de ani de la moarte, Stalin conduce întreaga Europă democrată prin nepoţelul său, Putin.
*
Toată lumea, în România, se pricepe la fotbal şi la Noul Testament. Fără să fi atins vreodată o minge cu piciorul, fără să fi văzut vreodată un Nou Testament în original (adică, în greacă). Tocmai de aceea „se pricepe”!
*
Vargas Llosa făcând elogiul lui Juan Carlos Onetti. Un gentleman onorând un geniu (încă) nerecunoscut.
*
Orice ai fi – artist, om politic, sportiv, călugăr – faima şi banii te ruinează sufleteşte, te fac neom. Nu există nici leac, nici excepţii.
*
Catolicism politic, ortodoxism – aceeaşi ideologie în versiune-costum şi versiune-sutană.
*
În cei patruzeci de ani bătuţi pe muchie am fost liber-liber, în cel mai banal şi autentic sens al cuvântului, trei sau patru zile. Mă pot socoti norocos. Se pare că n-avem de ales: ori libertate la spitalul de nebuni, ori căluş în gură pe coclauri.
*
–Totul este timp pierdut.
– Atunci măcar să ne simţim bine.
*
Prostul americanizat l-a înlocuit pe ticălosul sovietizat. Asta-i „marea schimbare” adusă de revoluţia românească din 1989.
*
Contrar ideologiei monahale ar trebui să facem zilnic exerciţii prin care să ajungem la conştiinţa efectivă a infinitudinii vieţii noastre. Zilnic să ne repetăm (mai ales după treizeci de ani): „Sunt nemuritor. Nu voi muri niciodată.” Certitudinea morţii care începe să se apropie inexorabil ne blochează instinctele, sentimentele, raţiunea. Gândeşte-te că în fiecare zi poţi muri, proclamă Vulgata monahismului creştin (şi nu doar ea). Să refuzăm acest truism autodistrugător. De fapt, adevăraţii creştini cred, împreună cu Isus, că nu vor muri niciodată. Doar sentimentul infinitudinii ne îngăduie să trăim şi să creăm până la o sută de ani. Să credem, cu toată fiinţa noastră, că vom exista încă pe faţa pământului în anul 3000 şi că această longevitate e absolut normală. Să ne convertim la optimism fără complexe. Contează numai convingerea noastră intimă. Opinia muritorilor se îngroapă o dată cu muritorii.
*
Aşa părinţi, aşa copii; aşa popi, aşa popor; aşa profesori, aşa popor; aşa intelectuali, aşa popor. Cine-i formează pe „formatori”? Aceeaşi de-formatori. Şi vice versa.
*
Nu poţi iubi decât ce-ţi stârneşte milă. Iubirea este forma supremă, purificată a milei.
*
Din cauza unui ghemotoc de hârtie aruncat pe terenul de fotbal, un fundaş a greşit degajarea acordând corner adversarilor. Din corner aceştia au marcat şi s-au calificat în finala cupei U.E.F.A. Minunată imagine a „hazardului” la lucru.
*
Când istoria doarme! Pauzele de somn ale istoriei au fost cele mai prielnice omenirii. Daţi-le politicienilor un somnifer pentru următorii patruzeci de ani! Après, le déluge! Je m’en fiche (gândindu-mă, totuşi, la copiii mei… şi nu numai la ei).
*
Există puţine specii de pomi altoite în mod natural, altfel spus, roditoare. Cu scriitorii e la fel. Pe cuvântul meu de pomicultor nordian!
Cristian Bădiliţă
Asociația Culturală OGLINDANET, fondată în luna mai, 2011, la inițiativa dlui Cristian Bădiliță, în scopul de a desfășura activități (programe, proiecte și acțiuni) culturale, științifice și educaționale cu impact național și internațional.
Latest posts by Cristian Bădiliţă (see all)
- Evanghelia după Luca - September 22, 2014
- Evanghelia după Luca - November 22, 2012
- Exorcizări (12) - April 16, 2012
