Pages Menu
Categories Menu

Posted by | 0 comments

“Greco-catolicii nu au o bună cunoaştere de sine”

“Greco-catolicii nu au o bună cunoaştere de sine”

 

Stimate domnule Badilita,
 
Am aflat ieri, in drum spre Nicula, de la un prieten ortodox despre trecerea dumneavoastra la Biserica Greco-Catolica. Daca dumneavoastra va bucurati, si eu ma bucur. Ca greco-catolic, insa, as vrea sa va fac un portret al Bisericii mele in care o sa trec, voit, numai lucruri mai putin imbucuratoare.
 
Din pacate, BGC nu are o cunoastere sanatoasa de sine inradacinata in prezent. Si acum, la mai mult de 20 de ani dupa ce BGC si-a recapatat libertatea legala, cunoasterea de sine e inlocuita de un paseim melancolic. Aceasta se refera la cifrele credinciosilor BGC, vazute de ierarhie de mai mult de zece ori marite fata de statisticile guvernamentale, dar si la pozitia BGC in societatea romaneasca, in special transilvaneana. Multor ardeleni nu le pasa sa se declare greco-catolici la recensamant, dar BGC are capul sus cu gandul la pozitia ei ante-1948 si la marea masa care a uitat, pare-se, sa se reintoarca in Biserica parintilor lor ce a fost desfiintata brutal de comunisti.
 
In plus, BGC are un profil intelectual aproape inexistent. Nu ma refer la trecutul glorios, ci la prezentul ingnorat. BGC nu are un intelectual de marca recunoscut si cunoscut. Preotii, in general, nu sunt foarte bine pregatiti d.p.d.v. intelectual si asta se vede chiar in cazul preotilor de catedrala, cand se urca in amvon. Si ce e si umilitor pentru preoti, BGC are probleme in a administra salariile preotilor. La mine, in Cluj, foarte des se cereau in catedrala donatii pentru a asigura existenta materiala a preotilor. Nu este, oare, acesta, un semn de supralicitare a dimensiunii sociale a BGC? Cu siguranta, totusi, cu rezilienta romaneasca, o sa treaca si asta, cumva.
 
O alta chestiune este criza identitara in care se afla BGC. Multi greco-catolici se vad cumva inspre romano-catolicism. Nu fac apel la scrierile Sfintilor Parinti, ci la Catehismul Bisericii Catolice si citeaza din sfinti apuseni. In plus, unii preoti latinizeaza cum pot ritul bisericii (e.g. isi invita credinciosii sa dea mana unii cu altii in semn de sarutul pacii), pe cand altii incearca cel putin sa faca sa se celebreze vecernia macar sambata seara in catedrala si nu inca o liturghie de seara. BGC incepe sa semene, la nivel ritual, cu Biserica Anglicana unde cu greu gasim uniformitate. Latinizarea cultului si a teologiei, din pacate, poate dauna vocatiei ecumenice a BGC, de apropiere fata de BOR prin impartasirea din acelasi tezaur liturgic, calendaristic si de gandire teologica. Ce rost au imitatiile rituale, teologice si calendaristice servile si umiltoare pentru identitatea rasariteana? Din pacate, rostul lor e sa raspunda pe bajbaite la o astfel de criza si sa dezvaluie un lucru ignorat: greco-catolicii, daca isi iau in serios identitatea, se simt mai putin catolici decat romano-catolicii si astfel adopta obiceiuri ale celui mai puternic d.p.d.v. identitar. Multi romano-catolicii, cei drept nu cei din Romania, privesc traditia orientala ca pe o curiozitate, cum observa si patriarhul melkit Maximos IV Sayegh, de care te-ai saturat dupa ce ai asculatat 10 secunde cate ceva despre ea. Altii o folosesc ca argument al unitatii in diversitate pentru a atrage inca alte comunitati nu asa de romano-catolice (sic) precum anglo-catolicii.
Ceea ce ma ingrijoreaza cel mai mult, insa, e ura pentru ceea ce reprezinta, si aceia pe care ii reprezinta, Biserica Ortodoxa Romana. E adevarat ca multi preoti si credinciosi greco-catolici au fost persecutati de statul comunist si de BOR, colaboratoare la actiunile statului. Totusi, suferinta nu i-a purificat pe multi pentru a putea iubi mai mult si mai statornic, ci i-a impregnat cu ura. Il tin minte din copilarie, de exemplu, pe Monseniorul Protonotar Apostolic Onorar Tertulian Langa (17 ani de inchisoare…) care tuna si fulgera (expresia se potriveste de minune modului in care predica) impotriva BOR. In plus, inveterarea se raspandea si prin publicatiile greco-catolice si, uite asa, dorinta furibunda de retribuire lua locul Dumnezeului-Iubire.
 
Desi nu v-ati inscris intr-o serie foarte vesela de unionisti rasariteni monahi precum Barlaam, Prochoros Kydonis, Bessarion, Mitrofan II, Maximos Planoudes si Grigore III Mammas sau laici cu aplecare spre teologie cum sunt Dimitrios Kydonis si Ioan Argyropoulos, eu vreau sa va urez, caci de facut nu-mi sta in mod rezonabil in putinta, sa va simtiti bine primit in Biserica Greco-Catolica caci stiu din propria mea experienta din timpul facultatii, pe care am facut-o trei ani in Londra, cat de important e acest lucru. In plus, cred ca stiti, desi risc sa va zgandar vanitatea, ca sunteti astazi cel mai intelectual dintre intelectualii greco-catolici.
 
Sincer, va urez numai bine in noua stare in care va gasiti.
 
Cu stima,
Lucian Todoran

PS: Impartasesc multe din opiniile dlui Todoran cu privire la situatia Bisericii greco-catolice, atât cât mi-e dat mie sa o cunosc. As dori sa fac numai doua precizari. Apropierea unora dintre greco-catolici din Ardeal de romano-catolicism se datoreaza si faptului ca ei nu si-au recapatat bisericile de la ortodocsi, asadar nu au unde sa se roage. Pe de alta parte, Biserica greco-catolica dispune deja de o garnitura serioasa de carturari si teologi foarte bine pregatiti, prezenti si in Oglindanet. Ii amintesc aici doar pe Alexandru Buzalic, Alin Tat, Cristian Langa, Cristian Ariesanu, Cristian Sabau, Ioan-Irineu Farcas, ca sa ma limitez la generatia tânara. Cer scuze ca nu pot oferi o lista completa. (nota Cristian Badilita)

 

Post a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *