Pages Menu
Rss
Categories Menu

Posted by | 0 comments

Iisus Cristos şi Sfânta Treime la Atanasie cel Mare: un doctorat canadian

Iisus Cristos şi Sfânta Treime la Atanasie cel Mare: un doctorat canadian

Constatăm astăzi o importanţă particulară acordată teologiei trinitare. Studiile despre Sf. Treime sunt din ce în ce mai numeroase şi marchează, prin amprenta lor, reflecţiile teologice. Această constatare a trezit în mine o întrebare fundamentală referitoare la doctrina ce constituie unul dintre puntele cele mai specifice şi fierbinţi ale creştinismului: la ce ar putea servi cercetările doctorale consacrate Sf. Treimi?

Această întrebare comportă cel puţin două aspecte: pe de o parte, ea este legată de înţelegerea generală a naturii teologiei, atingând caracterul speculativ al teologiei şi dimensiunea sa confesională, iar, pe de altă parte, obiectul de studiu este în corelaţie cu alte puncte doctrinale creştine. Ne putem întreba: învăţătura trinitară ar trebui oare să fie înţeleasă, cum o făcea Karl Barth, ca o consecinţă imediată şi evidentă a doctrinei revelaţiei, sau, cum pretindea Hegel, ca o expresie a condiţiilor de autocomunicare a lui Dumnezeu? Teologia trinitară se află oare în serviciul antropologiei sau a altor sectoare de reflecţie? Cum trebuie orientat un discurs teologic trinitar astăzi pentru ca el să inspire convingere în mărturisirea de credinţă trinitară a creştinilor?

Pentru teologii creştini ai Antichităţii, Sf. Treime nu era doar un simplu „obiect de studiu” printre multe altele. Efectiv, atunci când creştinii din primele veacuri ale Bisericii au dorit să-şi proclame credinţa, n-au dorit altceva decât să mărturisească Sf. Treime, după cum stă mărturie Simbolul credinţei adoptat la Niceea şi devenit „regulă a credinţei” pentru toate Bisericile, în anul 325. Conţinutul acestui Simbol este credinţa în Treime în interiorul căreia un loc aparte îl ocupă misterele cristologice. Teologia trinitară constituie astfel fundamentul reflecţiei cristologice cu scopul de a prezenta credinţa Bisericii, credinţă moştenită de la Apostoli.

Atanasie cel Mare, episcop al Alexandriei între 328 şi 373, apare pe scena teologică a secolului IV contribuind, datorită sensibilităţii sale pastorale, catehetice şi teologice, la consolidarea şi cristalizarea dogmei trinitare punând accentul pe doctrina cristologică. Adversarul său era renumitul preot biblist, Arie, care nega divinitatea reală a lui Cristos, aşadar nega realitatea fundamentală a credinţei creştine, Sfânta Treime însăşi. Întrebarea care a ghidat întreg parcursul meu de cercetare teologică doctorală era: de ce Sf. Atanasie pune în centrul atenţiei, reflecţiei, catehezei, pastoralei sale doctrina întrupării Cuvântului lui Dumnezeu printre noi oamenii? Citind cu atenţie principalele sale opere teologice, încărcate cu o mare grijă pastorală, De Incarnation Verbi, Contra arianos, Ad Serapionem, Tomos ad Antiochenos, De Synodis, De Decretis, putem constata dorinţa de a afirma, împotriva doctrinei sucitate de Arie şi partizanii săi, indisolubilitatea Sf. Treimi în care nu poate coexista o natura increată, Dumnezeu Tatăl, şi două naturi create, Fiul şi Duhul Sfânt. Astfel, patriarhul Alexandriei reuşeşte să propună credincioşilor doctrina fundamentală a creştinismului, un singur Dumnezeu în natură şi trei persoane distincte: Tatăl este Dumnezeu increat, sursa substanţei divine; Fiul este Dumnezeu născut din substanţa Tatălui din veşnicie, sursa fiecărei filiaţiuni; Duhul Sfânt este Dumnezeu care purcede de la Tatăl, adorat şi preamărit cu Tatăl şi cu Fiul, sursa sfinţeniei Bisericii. Cele trei persoane nu se confundă: Tatăl este doar Tată, nu a fost niciodată Fiu; Fiul este doar Fiu, nu va deveni niciodată Tată; Duhul Sfânt este doar Duh Sfânt, fără a fi nici Tată, nici Fiu. Toate atributele divine se aplică fiecărei persoane trinitare în parte cu excepţia paternităţii, care se aplică doar Tatălui, filiaţiunii, care se aplică doar Fiului, „procesiunii”, care se aplică doar Duhului Sfânt. Sf. Atanasie mărturiseşte credinţa într-un singur Dumnezeu, Unic în esenţa sa divină şi Trinitar în persoanele divine. Această revelaţie o deţine de la Fiul, care prin întruparea sa a revelat omenirii misterul Sf. Treimi. În teza mea am demonstrat cristocentrismul trinitar în scrierile Sf. Atanasie, adică, adorarea, onorarea şi mărturisirea Sf. Treimi adorându-l, onorându-l şi mărturisindu-l pe Cristos. Cristocentrismul trinitar, în mod particular evidenţiat în scrierile teologilor bizantini şi în spiritualitatea Bisericilor bizantine, are complementul său în cristocentrismul să-l numim „hipercristologic”, în mod particular subliniat de teologii latini şi de spiritualitatea Bisericilor occidentale.

Ținând cont de aceste elemente preliminare, de problematica apariţiei doctrinei ariene şi de succesul ei în întreg Orientul creştin, planul cercetărilor mele s-a impus de la sine însuşi. Gândirea cristologică şi trinitară a Sf. Atanasie subliniază raporturile logice între unitate şi diferenţă, identitatea şi alteritatea persoanelor divine. Înainte de începerea studiului propriu-zis asupra cristocentrismului trinitar atanasian, am făcut o incursiune bio-bibliografică a patriarhului Alexandriei şi a receptării reflecţiei sale de-a lungul istoriei Bisericii. Fără a emite pretenţii de exhaustivitate, am încercat să expun gândirea teologică atanasiană al cărei pivot central este întruparea Cuvântului lui Dumnezeu. Astfel am arătat marile axe ale receptării, pozitive, dar şi negative, a scrierilor Sf. Atanasie pentru a situa cât mai bine prisma prin care doream să abordez subiectul de cercetare. Practic, în ciuda exilurilor şi condamnărilor suferite din cauza arienilor care profitau de influenţa politică, întreaga viaţă şi-a consacrat-o cristalizării doctrinei Sf. Treimi, fundamentul credinţei creştine. Noi suntem creştini datorită Sf. Treimi: în numele ei suntem botezaţi, în numele ei primim şi celebrăm toate sacramentele în Biserică până în ultima clipă a vieţii.

Primul capitol din teză l-am consacrat demersului teologic întreprins de Sf. Atanasie pentru a-şi expune doctrina trinitară. Cristos, adevăratul Cuvânt întrupat al lui Dumnezeu, Dumnezeu adevărat, Fiul unic-născut, consubstanţial Tatălui, se află în centrul atenţiei teologiei trinitare. De aceea am dorit să încep studiul privind mai îndeaproape revelaţia misterului Sf. Treimi de către Cuvântul lui Dumnezeu care a asumat natura noastră umană în misterul întrupării. Astfel am reuşit să arăt aportul Sf. Atanasie în interiorul discursului trinitar din secolul IV raportându-mă în mod special la dubla apologie atansiană: Contra gentes & De Incarnation Verbi. În capitolul al doilea am tratat problema identităţii şi alterităţii în Sf. Treime. Mai întâi am arătat cum a utilizat patriarhul alexandrin termenii cheie ai teologiei trinitare, ousia, hypostasis şi omoousios. Din acest punct de vedere întâlnim o constantă permanentă: substanţa divină este una, ipostazele sunt trei şi sunt inconfundabile între ele, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, în sfârşit, cele trei ipostaze sunt consubstanţiale între ele, adică aparţin aceleiaşi substanţe. Astfel am fost condus la o apreciere mai justă şi mai apropiată gândirii însăşi Sf. Atanasie subliniind caracterul cristologic trinitar evident în revelarea misterului Sf. Treimi. Operele fundamentale care au stat la baza acestor cercetări sunt Contra arianos, De Decretis, De Synodis, Tomos Antiochenos. Al treilea capitol, centrul de gravitaţie al studiului, este consacrat doctrinei corelaţiei divine la Sf. Atanasie. Această doctrina m-a ajutat să înţeleg mai bine şi să pot scoate în evidenţă cu mai multă uşurinţă cristocentrismul trinitar atanasian. A reflecta despre Dumnezeu înseamnă a-l gândi ca Tată, Fiu şi Duh Sfânt. Creaţia, mântuirea şi sfinţirea fiinţei umane, bref, întreaga economie a mântuirii este rodul activităţii comune al celor trei persoane divine. Credinţa în Dumnezeu Tatăl Atotputernic ne conduce în mod necesar la existenţa Fiului veşnic al Tatălui şi la cea a Duhului Sfânt ce uneşte, într-o relaţie de iubire veşnică, persoanele divine. În Contra arianos, episcopul Alexandriei expune, ca într-o summa teologică, simplă şi îmbibată şi hrănită de contemplaţia Sf. Scripturi, esenţa reflecţiei sale catehetice, pastorale şi dogmatice referitoare la Cristos şi Trinitate. În capitolul IV m-am interesat mai îndeaproape de „purcederile” divine în gândirea cristocentrică atanasiană. Astfel am scos în evidenţă şi mai mult ipoteza de lucru: Cristos şi misterul cristologic este sursa revelaţiei Sf. Treimi. În contextul teologic specific epocii Sf. Atanasie, în discuţiile doctrinale aprinse cu arienii şi cu aşa numiţii pneumatomahi, negatori ai divinităţii Duhului Sfânt, patriarhul doreşte să răspundă la două întrebări fundamentale în doctrină trinitară: Fiul şi Duhul Sfânt au aceeaşi unică sursă, Tatăl? Fiul are originea în Tatăl şi Duhul Sfânt în Fiul? Sf. Atanasie expune în mod simplu şi argumentat biblic convingerile sale trinitare ţinând cont de doctrina soteriologică. Fiul şi Duhul Sfânt au sursa comună în Tatăl, izvorul divinităţii. Referitor la Duhul Sfânt, patriarhul alexandrin face o distincţie între „procesiunea” sa teologică, ad intra, în acest caz el purcede de la Tatăl, sursa divinităţii, Când va veni Mângâietorul, pe care vi-l voi trimite de la Tatăl, Duhul Adevărului, care purcede de la Tatăl, el va da mărturie despre mine, In. 15, 26, şi „procesiunea” economică, ad extra, în vederea mântuirii, în acest caz el purcede de l Fiul, Spunând acestea, Isus a suflat asupra lor şi le-a zis: Primiţi pe Duhul Sfânt, In. 20, 22). Cuvântul lui Dumnezeu, asumând firea noastră umană, l-a trimis pe Duhul Sfânt care face din noi fiii adoptivi ai Tatălui, adică primindu-l pe Duhul Sfânt devenim copii ai Tatălui. La Conciliul de la Florenţa, în anul 1437, aşa numitul Conciliu al unificării, au fost propuse cele două formule atansiene referitoare la procesiunea Duhul Sfânt ad intra şi ad extra în scopul restabilirii unităţii doctrinale pneumatologice, însă chiar dacă amândouă formulele au fost considerate şi recunoscute ortodoxe atât prin argumentaţie biblică, cât şi patristică, fiecare participant s-a reîntors în dieceza sa, Orient şi Occident, profesând procesiunea Duhului Sfânt conform tradiţiilor respective, cu sau fără filioque.

Ultimul capitol din teză l-am consacrat studiului unui dosar biblic de bază pus în discuţie referitor la doctrina trinitară: Proverbe 8, 22: „Domnul m-a creat cea dintâi dintre lucrările lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale lui”, un text reluat fără încetare de partizanii arieni pentru demonstrarea doctrinei lor, şi alte două texte utilizate de pneumatomaci, Am. 4, 13 şi I Tim. 5, 21, pentru a demonstra creaţia Duhului Sfânt, fie ca pneuma, fie ca un înger ales al lui Dumnezeu. De asemenea am analizat două imagini, devenite clasice, luate din natură, utilizate de Sf. Athanasie pentru a explica, atât cât limbajul uman ne permite, unitatea substanţei divine şi specificitatea persoanelor divine: soarele/lumina/căldura şi izvorul/râul/apa. În final, Dumnezeu însuşi este în măsură să ne reveleze ceva cu adevărat demn de el, de aceea, patriarhul Alexandriei invită credincioşii săi la rugăciune şi la contemplarea lui Dumnezeu, Unul în substanţă şi Întreit în persoane.

La Sf. Atanasie, gândirea trinitară este corelativă gândirii cristologice. Misterul lui Cristos şi al Sf. Treimi se cheamă reciproc şi constituie unicul mister al credinţei creştine şi fundamentul de nezdruncinat al Bisericii. Astfel am demonstrat că, în scrierile Sf. Atanasie, cristocentrismul trinitar este cheia lecturii şi interpretării gândirii sale. Cercetările teologice întreprinse mi-au permis să pătrund în profunzimea sufletului acestui păstor doritor să transmită credincioşilor săi credinţa ortodoxă a Bisericii, rodul contemplaţiei şi meditării Sfintelor Scripturi. Episcopul Atanasie, un îndrăgostit al cuvântului lui Dumnezeu făcut om pentru îndumnezeirea omului, fără pretenţia de a-i face un elogiu sau un discurs panegiric, hrăneşte credinţa mea de creştin tocmai datorită modului său simplu şi profund de a medita asupra misterului Dumnezeului creştinilor revelat de Isus Cristos, ca fiind Tată, Fiu şi Duh Sfânt, Trinitate indisolubilă.

Post a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *