Pages Menu
Rss
Categories Menu

Posted by | 0 comments

ÎPS Calinic: omul cu surprize

ÎPS Calinic: omul cu surprize

După amintirile aranjate, aseptizate ale ÎPS Anania, iată primul volum dintr-o serie de amintiri ale ÎPS Calinic, promovat recent arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului. Volumul nu curge după un fir unic, ci înmănunchează câteva zeci de schiţe, portrete, scenete ori pur şi simplu snoave înşirate cronologic. În ce mă priveşte, oficializez reîmpăcarea cu ÎPS Calinic după o vreme de congelare. Am constatat că generozitatea arhiereului de Argeş este dublată şi de o veritabilă smerenie creştină în orizontul binecuvântat al prieteniei. Ehe, dacă toţi examicii ar proceda la fel ca ÎPS Calinic s-ar umple România de re-prieteni! Noul volum poartă un titlu la fel de frumos ca şi cele precedente: Toată vremea-şi are vreme. Vorba îi aparţine unei bătrâne din Ardeal, găzdaşa tânărului preot celib. Textele acoperă întâmplări din copilăria bucovineană (la Cracăul Negru), anii de seminar teologic de la Neamţ, facultatea de teologie de la Sibiu, primii ani de păstorire în Ardeal şi în ţinutul Lăpuşului până la strămutarea „cavalerului dreptăţii” la mânăstirea Cernica. Personaje intersectate pe traseu: Ioan Alexandru, muzicologul Bălan, patriarhul Iustinian, teologul Mircea Păcurariu etc. De interes istoric rămâne episodul construirii bisericii din satul Tiultur „fără autorizaţie” de la stat, fapt care l-a costat pe tânărul paroh mutarea disciplinară.

ÎPS Calinic îşi dovedeşte încă o dată calităţile de povestitor hâtru, de portretist binevoitor, bonom, de critic neranchiunos şi echilibrat. Unele episoade sunt gaguri cinematografice: preotul poftit la un parastas se trezeşte cu o farfurie de ciorbă în cap; întorcându-se după miezul nopţii de la un botez, dacă-mi aduc bine aminte, cade împreună cu „curatorul” bisericii într-o groapă din care va ieşi după cazne de-un comic nebun (Stan şi Bran în versiune ardelenească); plânsul telecomandat al babelor adunate în jurul lui Ioanichie Bălan, la Sihăstria, îi stârneşte râsul în plină biserică etc. Veselia şi pofta de viaţă care transpar din aproape fiecare pagină conturează autoportretul unui tânăr nebunatic, dar şi fragil, îndrăgostit de lumea din jur, dar şi speriat de ea, deopotrivă îndrăzneţ, dar şi sfios-diplomat. Cartea conţine şi numeroase fotografii de oameni şi locuri (coperta îţi face poftă să te muţi la Cracăul Negru).

Riscul acestui gen de literatură, care-i vine ca o mănuşă ÎPS Calinic, este narcisismul sau autojustificarea (construirea propriei statui, din cuvinte). În primul volum riscul acesta este redus la minimum. Junele „Costică” stă breaz pe propriile picioare, cu credinţă sănătoasă în Dumnezeu, apărat şi de candoarea vârstei. Dar există încă un risc, mai greu de ocolit: drămuirea amintirior. Un volum autobiografic nu este valoros decât dacă în el se spune TOT, absolut TOT. Cu sinceritate şi smerenie. Altfel îşi contrazice menirea. De aceea aşteptăm cu interes sporit următoarele surprize. ÎPS Calinic este „omul cu surprize”. Reci sau calde, nu prea contează. Important e că nu ne plictisim niciodată.

Calinic Arhiepiscopul, Toată vremea-şi are vreme, volumul 1, Editura Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului, Curtea de Argeş, 2010.

Cristian Bădiliţă

Cristian Bădiliţă

Cristian Bădiliță este un teolog, eseist, traducător și poet român contemporan.

Asociația Culturală OGLINDANET, fondată în luna mai, 2011, la inițiativa dlui Cristian Bădiliță, în scopul de a desfășura activități (programe, proiecte și acțiuni) culturale, științifice și educaționale cu impact național și internațional.
Cristian Bădiliţă

Latest posts by Cristian Bădiliţă (see all)

Post a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *