Pages Menu
Rss
Categories Menu

Posted by | 0 comments

Marthe Robin: o mistică a secolului XX care timp de 51 de ani s-a hrănit doar cu euharistia

Marthe Robin: o mistică a secolului XX care timp de 51 de ani s-a hrănit doar cu euharistia

Pe 6 februarie 2011 s-au împlinit treizeci de ani de la moartea Marthei Robin, o slujitoare a Domnului care a trăit jumătate de secol hrănindu-se numai cu Sfânta Împărtăşanie.

Într-o lume pragmatică, sceptică faţă de cunoaşterea adevărurilor de credinţă, care îşi relativizează valorile etice şi reduce totul la empiric, fenomenele mistice reprezintă „ceva” de neînţeles. Fiecare experienţă spirituală confirmată şi verificabilă este un semn de întrebare şi o invitaţie spre metafizic, spre realităţile lumii de dincolo, spre credinţă şi, mai ales, spre Dumnezeu. Dacă omul credinţei „trăieşte” credinţa şi înţelege ceea ce este raţional acceptând misterul în orice formă s-ar manifesta acesta, ateul sau scepticul, în măsura în care caută Adevărul, rămâne perplex în faţa adevărurilor care se întrezăresc la orizontul experienţei noastre istorice.

Un astfel de „semn viu” care a purtat în sine misterul pascal al Patimii, Morţii şi Învierii Domnului, dar care a şi arătat puterea Euharistiei ca hrană trupească şi sufletească, a fost Marthe Robin.

S-a născut pe 13 martie 1902, la Châteauneuf-de-Galaure, Drôme (Franţa), într-o familie de agricultori, fiind ultimul copil din cei şase ai lui Joseph şi Amélie-Célestine. La vârsta de un an s-a îmbolnăvit de febră tifoidă şi, chiar dacă s-a vindecat, această suferinţă a marcat-o pe întreaga perioadă a copilăriei, frecventele îmbolnăviri împiedicând-o să obţină un certificat de absolvire a şcolii. Dar Dumnezeu avea un alt plan cu slujitoarea sa, oferindu-i calea mărturiei de credinţă prin propria viaţă.

Marthe Robin începe să urce pe Calea Crucii pe 1 decembrie 1918, intrând în comă, parapareza temporară a membrelor inferioare fiind iniţial interpretată de medici ca o tumoare cerebrală, ulterior ca o encefalită urmată de inflamarea centrilor nervoşi. Crizele repetate, urmate de ameliorări, vor duce la paralizia definitivă a membrelor inferioare începând cu anul 1928. Lipsa mobilităţii, dar şi o hipersensibilitate la lumină o obligă pe Marthe să se retragă într-o cameră întunecoasă…

Dar întunericul nu o împiedică să trăiască într-o altă lumină, mai presus de lumina soarelui. Om al rugăciunii, suferinţa a apropiat-o mai mult de Dumnezeu, contemplând frumuseţea Creatorului aşa cum se reflectă în creaţie, dar mai ales trăind comuniunea mistică a omului cu Isus Hristos prin Sfânta Euharistie. A încercat să-şi ajute familia, căutând să câştige din croitorie, acceptând cu umilinţă şi răbdare suferinţele fizice pe care le îndura frecvent. Prima Sfântă Împărtăşanie a primit-o la 15 august 1912, iar în anul 1925 se abandonează în mâinile Providenţei divine, oferindu-şi propria viaţă în mâinile Mântuitorului, pe care îl adoră mai ales în Sfânta Euharistie.

Viaţa ei spirituală avea să fie marcată de fenomene mistice, multe dintre acestea fiind mărturisite numai părinţilor spirituali sub a căror călăuzire se pune. Pe 25 martie 1922, Marthe are o primă viziune a Preasfintei Fecioare, care a fost urmată de alte apariţii, toate având un caracter privat. Conform mărturiei duhovnicilor şi, mai ales, a propriului părinte paroh, în noaptea de 4 decembrie 1928 Marthe are o viziune a Mântuitorului care îi va orienta întreaga viaţă spre spiritualitatea suferinţelor de pe Via Dolorosa şi spre adoraţia euharistică.

Conform mărturiilor, începând cu anul 1930, Marthe Robin se va hrăni timp de 51 de ani numai cu Sfânta Împărtăşanie, distribuită conform ritului latin sub forma ostiei consacrate. La începutul lui octombrie 1930 primeşte stigmatele patimii lui Isus, iar din octombrie-noiembrie 1931, în fiecare zi de vineri va trăi în mod mistic pătimirile (passio) lui Isus. Fiecare zi de viaţă a fost un act de consacrare şi de oferire a suferinţelor proprii ca ispăşire pentru întreaga omenire, meritele ei fiind oferite Bisericii. De altfel, orice fenomen mistic autentic este în acelaşi timp un act eclezial. Fostul episcopul de Valence, monseniorul Didier-Léon Marchand, referindu-se la spiritualitatea Marthei Robin, afirma: „Ceea ce caracterizează veridicitatea şi autenticitatea Marthei este ofranda sa, abandonarea întregii sale fiinţe lui Dumnezeu. Acolo este punctul care acordează şi dă ton la tot ceea ce putem spune despre Martha. Este jertfa de o viaţă.”

Imobilizată şi relativ izolată, Marthe Robin s-a implicat în viaţa parohiei şi a diecezei. În octombrie 1934, la iniţiativa vizionarei, era fondată la Châteauneuf-de-Galaure o şcoală de fete; cu ajutorul părintelui Georges Finet (din anul 1936 şi până în momentul morţii părintele spiritual al Marthei Robin) se naşte primul Foyer de Charité, în cadrul căruia se organizează reculegeri spirituale pentru laici, mulţi dintre aceştia vizitând-o şi pe Marthe. În scurt timp au fost deschise mai multe case de reculegere (Foyers de Charité), după modelul de la Châteauneuf-de-Galaure, din anul 1984 fiind recunoscute oficial ca Asociaţie laică de drept internaţional, înregistrându-se la ora actuală 75 de case şi peste 1000 de membri în 42 de ţări. Martha Robin a contribuit, prin sfaturile şi corespondenţa pe care a purtat-o cu numeroase persoane consacrate, la apariţia mişcărilor religioase de laici şi a congregaţiilor de viaţă consacrată, dintre acestea cele mai cunoscute fiind Comunitatea Sfântul Ioan, Comunitatea Emmanuel, Comunitatea Beatitudinilor etc.

La data de 6 februarie 1981, Martha Robin, după o viaţă întreagă dedicată mărturisirii credinţei şi a realităţilor lumii spirituale, de experienţe mistice şi mai ales hrănindu-se numai cu Sfânta Împărtăşanie, părăsea lumea aceasta, intrând în comuniunea fericită a sfinţilor. Între anii 1986-1996 s-a desfăşurat ancheta diecezană privind înaintarea cauzei pentru procesul de beatificare, dosarul fiind înaintat Congregaţiei pentru Cauza Sfinţilor din Roma.

Astăzi se aşteaptă încă un răspuns oficial din partea Bisericii. Trebuie să înţelegem că declararea oficială şi ridicarea la demnitatea altarelor nu este o simplă decizie oficială a unei Biserici instituţionale. Orice proces de beatificare şi de canonizare caută să dovedească prin semne care să confirme din perspectivă teologică faptul că sufletul celui care este subiect al procesului subzistă în fericirea Cerului. Biserica este comuniunea sfinţilor, o comuniune meta-istorică ce reuneşte sufletele oamenilor care prin sfinţenie sunt în starea harului divin şi astfel, prin comuniune cu Dumnezeu, sunt uniţi în mod nevăzut în realitatea mistică ce formează Biserica universală; nu este o instituţie pământească, ci o Biserică ce reuneşte întreaga umanitate răscumpărată, fie că este vorba despre cei care fac parte din Biserica luptătoare, în istorie, dar şi despre toate sufletele care fie se bucură de starea de fericire a Cerului, fie sunt deschise încă în faţa ajutorului divin. Cei care trăiesc în sfinţenie, dar şi cei care subzistă în fericirea Cerului, pot mijloci pentru sufletele care au nevoie de ajutor spiritual, dar pot mijloci şi haruri speciale, precum vindecarea sau alte carisme ale slujirii. Săvârşirea minunilor la intercesiunea cuiva anume, este un semn că respectivul suflet se află starea sfinţeniei şi în comuniunea de sfinţenie dintre Dumnezeu şi om. De aceea, se caută dovedirea miracolelor şi, pentru a se şterge orice dubiu, se caută confirmarea din partea unor comisii de specialişti din care să facă parte atât credincioşi, cât şi atei.

În timpul vieţii sale, Marthe Robin atrăgea atenţia că nu trebuie să căutăm semne şi minuni, ci să ne concentrăm asupra vieţii noastre spirituale. Acelaşi lucru era afirmat şi de către părinţii pnevmatofori, mulţi dintre ei taumaturgi, semnele exterioare care însoţesc trăirile mistice fiind secundare urcării pe scara sfinţeniei. Dar sfinţenia este învăluită întotdeauna de umilinţă şi tăcere. Cu certitudine, viaţa miraculoasă a Marthei, modul în care a slujit aproapelui şi în care s-a oferit pe sine ca o jertfă bineplăcută, trăind bucuria uniunii mistice cu Dumnezeu atât pe Calea Crucii, cât şi în Sfânta Euharistie, au fost răsplătite prin fericirea Cerului, sufletul ei fiind alături de ceata sfinţilor care şi-au primit răsplata cuvenită.

Cititorii francofoni pot urmări un documentar despre Marthe Robin AICI.

Post a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *