Pages Menu
Rss
Categories Menu

Posted by | 0 comments

Moaştele sfântului Anton din Padova au fost expuse după opt sute de ani

Moaştele sfântului Anton din Padova au fost expuse după opt sute de ani

Oraş de artă, de antică tradiţie universitară şi de pelerinaj, Padova a devenit în aceste zile neîncăpătoare pentru mulţimea de vizitatori religioşi. Patru sute de mii de pelerini în cinci zile, între 15 şi 19 februarie, au venerat moaştele expuse ale Sfântului Anton din Padova (1195-1231), născut la Lisabona, unul dintre cei mai iubiţi sfinţi ai religiei creştine catolice. Cozile s-au întins pe distanţe kilometrice, înconjurând Prato della Valle, cea mai vastă piaţă din Europa, şi nici vremea rea nu a putut să împiedice dorinţa oamenilor de a-şi arăta devoţiunea şi a se ruga la „sfântul studenţilor şi al lucrurilor pierdute”. Mormântul Sfântului Anton de la Padova este găzduit, încă din 1231, anul morţii sale, în incinta bisericii supranumite de padovani „Basilica del Santo”, într-un lăcaş special amenajat, veritabil complex de artă renascentistă, numit Cappella dell’Arca, la care au contribuit artişti precum Tullio e Antonio Lombardo, Tiziano Aspetti, Sansovino, Falconetto, Campagna, Filippo Parodi, Orazio Marinali şi alţii, şi pentru construcţia căreia au fost utilizate nu mai puţin de patruzeci şi două tipuri de marmură. Motivul pentru care s-a deschis mormântul Sfântului este tocmai executarea unor lucrări de întreţinere, pentru care a fost necesară strămutarea temporară a Sfântului într-o nouă raclă şi în altă zonă a bisericii. La Basilica del Santo se perindă an de an întreaga lume catolică (cca 4 milioane de pelerini pe an), încă din anul morţii sfântului, datorită popularităţii minunilor înfăptuite, atât în timpul vieţii, cât şi după moarte. Padovanii înşişi sunt profund devotaţi Sfântului, iar studenţii Universităţii din Padova, înfiinţată la 1222 – şi pe care a frecventat-o şi Sfântul Anton însuşi  ştiu că până şi examenele cele mai grele se trec cu bine după ce adresează Sfântului aşa-numita „rugăciune a studentului”, expusă la mormântul din Basilica, alături de nenumărate fotografii, rugăciuni şi mulţumiri ale credincioşilor din toată lumea.


Rămăşiţele pământeşti ale Sfântului Anton au fost exhumate de trei ori: în 1263, când Sfântul Bonaventura da Bagnoregio, pe atunci cel mai înalt ierarh al ordinului călugărilor franciscani, a cerut recunoaşterea moaştelor şi când s-a găsit limba sfântului neputrezită (lucru rar pentru un muşchi destinat dizintegrării rapide şi fără urmă). Apoi, după şapte sute de ani, în 1981, când are loc a doua recunoaştere şi totodată prima expunere publică; în sfârşit, în aceste zile, după treizeci de ani, cu ocazia restaurării mormântului, când moaştele au putut fi venerate într-o raclă de sticlă, în Cappella delle Reliquie, monument de artă barocă italiană. Acolo se află în mod obişnuit expuse unele organe ale Sfântului (limba, indicele de la mâna dreaptă, cu care se execută binecuvântarea maselor în ocazii speciale, mandibula şi aparatul fonator) alături de efectele personale ale Sfântului aflate în coşciugul deschis la 1981.
Sfântul Anton este de obicei reprezentat iconografic şi sculptural îmbrăcat în tunică franciscană de culoare maronie, cu un copil mic în braţe (trimitere la viziunea pruncului Isus), cu o floare de crin (simbolul purităţii şi al castităţii) şi o carte deschisă (Biblia, simbolul doxei, dat fiind că Sfântul Anton este considerat din 1946 „dottore evangelico” al Bisericii Catolice). Predicile sunt singurele texte scrise ale Sfâtului Anton care s-au păstrat până astăzi şi care sunt considerate tezaur de dragoste creştină, credinţă şi umilinţă.

Padova
20.02.2010

Post a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *