Pages Menu
Rss
Categories Menu

Posted by | 0 comments

„Prinţul săracilor” celebrat la Paris

„Prinţul săracilor” celebrat la Paris

Vladimir Ghika este unul dintre acei oameni hăruiţi de Dumnezeu cu un traseu spiritual-intelectual fascinant şi unic, încarnând prin existenţa lor adevărurile eterne ale creştinismului, făcând, de fapt, dovada adevărului şi autenticităţii dogmei creştine.

Nepot al ultimului domnitor al Moldovei, principele Grigore V. Ghica Vodă (1849-1856), Mgr. Vladimir Ghika s-a născut în ziua de Crăciun a anului 1873 la Constantinopol (Instanbul), fiind botezat şi miruit ortodox.
În anul 1878, când avea doar cinci ani, a fost trimis să studieze la Universitatea din Toulouse împreună cu fratele său Dimitrie, viitorul diplomat. A obţinut licenţa în drept la această universitate în 1895, iar apoi, tot împreună cu Dimitrie, se va îndrepta spre Paris, unde va urma studiile Facultăţii de ştiinţe politice, frecventând în paralel cursuri de medicină, botanică, artă, litere, filozofie, istorie şi drept. Reîntors din motive medicale în România va pleca, în 1898, la Roma, unde se va înscrie la Facultatea de filozofie şi teologie a dominicanilor din Roma, Angelicum. Aici, în luna aprilie a anului 1902, are loc trecerea sa la catolicism, motivând această decizie prin dorinţa „de a deveni mai ortodox”. Şi-a continuat studiile la Roma unde a obţinut licenţa în filozofie şi doctoratul în teologie.
Papa Pius al X-lea i-a respins cererea de a deveni preot sau călugăr, sfătuindu-l să se dedice unei misiuni apostolice laice. A urmat acest sfat, devenind, în cuvintele papei Pius, „marele vagabond apostolic”, care şi-a pus credinţa în practica slujirii de-a lungul întregii lumi, de la Bucureşti la Roma, Paris, Congo, Tokyo, Sidney, Buenos Aires, Manila, India, China, Copenhaga, pentru a împărtăşi Cuvântul lui Dumnezeu şi a alina suferinţele semenilor.
În ţară, „Prinţul săracilor” a deschis primul dispensar gratuit, Bethleem Maria, la Bucureşti şi a pus bazele spitalului şi sanatoriului „Saint Vincent de Paul”, înfiinţând primul spital gratuit din România şi prima ambulanţă. De asemenea, a participat la serviciile sanitare în războiul balcanic din 1913 şi s-a dedicat îngrijirii bolnavilor de holeră la Zimnicea.


Abia în 1923 prinţul Vladimir Ghika va fi hirotonit preot la Paris de către Cardinalul Dubois, arhiepiscopul Parisului. Rămâne în slujirea preoţească din capitala Franţei până în anul 1939. La cererea sa, Papa îi acordă dezlegarea de a oficia liturghia în ambele rituri: latin şi bizantin.
În 1939 s-a întors în România, fiind alături de săraci şi bolnavi pe întreaga perioadă a celui de-al doilea război mondial. După instalarea regimului comunist a refuzat să părăsească ţara cu trenul regal, preferând să rămână alături de semenii săi. A fost arestat la 18 noiembrie 1952 sub acuzaţia de „înaltă trădare”. Este anchetat timp de aproape un an, fiind supus unui tratament bestial în acest timp (de 83 de ori este torturat prin „spânzurătoarea electrică”). Procesul are loc la 24 octombrie 1953, este acuzat de spionaj în interesul Vaticanului şi al puterilor imperialiste şi, pentru aceste foarte grave acuze, este condamnat la… trei ani de închisoare în temniţa de la Jilava, unde se stinge în ziua de 17 mai 1954.
Dintre scrierile teologice amintim trei lucrări publicate în Franţa la Editura Beauchesne: Convorbiri spirituale, („Entretiens Spirituels” – 1961), Ultimele mărturii („Derniers Témoignages” – 1970), Gânduri pentru şiragul zilelor („Pensées pour la suite des jours”). În prezent editura franceză publică biografia sa Une âme de feu, Monseigneur Vladimir Ghika de Michel de Galzain.
În semn de recunoştinţă pentru tot ce a însemnat, Biserica Catolică a demarat procesul de beatificare a prinţului Vladimir Ghika. În data de 16 septembrie 2010, la Institutul Cultural Român a avut loc colocviul „Vladimir Ghika – Dosar de existenţă”, unde au participat ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitrolopit Romano-Catolic de Bucureşti, dr. Alberto Castaldini, directorul Institutului Italian de Cultură „Vito Grasso” din Bucureşti, prof. dr. Neagu Djuvara, istoric, prof. pr. Claudio Bratti, Institutul de Știinţe Religioase din Mantova, prof. univ. Francisca Băltăceanu, prof. univ. Monica Broşteanu, Emanuel Cosmovici, cercetător al Arhivelor Ghika, dr. Lucia Toader, ICR
Cititorii români interesaţi de viaţa şi personalitatea acestui martir creştin au la dispoziţie site-ul www.vladimirghika.ro, care, pe lângă numeroasele date biografice şi documente ale epocii, oferă posibilitatea lecturii operelor Mgr. Ghika. Nu putem decât să îi felicităm pe cei care au iniţiat acest proiect deopotrivă spiritual şi cultural.
Informaţiile biografice prezentate mai sus sunt preluate de pe site-ul menţionat, precum şi de pe http://www.ercis.ro/lumina/numar.asp?an=2002&numar=3&id=53.

Pe 9 şi 10 octombrie 2010 are loc, la Paris, un colocviu dedicat lui Vladimir Ghika, al cărui program îl puteţi citi aici. Invitation Mgr. Hhika

 

Post a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *