Pages Menu
Rss
Categories Menu

Posted by | 0 comments

Regele Mihai se desparte de Casa Hohenzollern-Sigmaringen

Regele Mihai se desparte de Casa Hohenzollern-Sigmaringen

Actul semnat în 10 mai 2011 de Majestatea Sa Regele Mihai I, pe care îl puteţi citi AICI, nu este surprinzător; el face parte dintr-o evoluţie firească în istoria Casei Regale a României. Principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a fost ales să domnească în România tocmai pentru că aparţinea unei ilustre dinastii străine, putând aşadar să fie un factor de echilibru, un mediator între forţele politice ale ţării, dar şi o figură care să sporească prestigiul internaţional al tânărului stat. Disciplina sa germană a contat enorm în modernizarea şi în consolidarea României.

Dacă primul Rege, Carol I, născut german, a devenit român prin ataşamentul său faţă de patria de adopţie şi prin rigoarea cu care a ştiut să-şi îndeplinească datoria faţă de români, Ferdinand I a fost obligat de aceeaşi dragoste faţă de România şi de acelaşi sentiment al datoriei să renunţe la a mai fi german.

Decizia Regelui Ferdinand I de a respecta voinţa majoritară a poporului său, aceea de a intra, la 1916, în război de partea Antantei şi împotriva Puterilor Centrale, l-a condus către dificila misiune de a lupta împotriva ţării în care se născuse şi faţă de care nu îşi pierduse afecţiunea. În 1921, Regele Ferdinand Întregitorul a hotărât ca membrii Familiei Regale a României să poarte numele de „al / a României”. Nu este singurul caz de schimbare a numelui unei dinastii din motive simbolice: la 17 iulie 1917, din cauza puternicelor sentimente anti-germane ale britanicilor, Regele George al V-lea al Marii Britanii a renunţat la numele german al familie sale, cel de Saxa-Coburg-Gotha, şi a adoptat numele de „Windsor”.

Aşadar nu Majestatea Sa Regele Mihai face primul şi brusc această alegere astăzi, ci bunicul său, Regele Ferdinand, a ales, în condiţii dramatice, să renunţe la statutul lui de principe german pentru a-şi îndeplini datoria de Rege al României. Reacţia Casei de Hohenzollern-Sigmaringen a fost, în epocă, la fel de dramatică: Regele Ferdinand a fost pedepsit pentru alegerea sa prin excluderea din familie. De facto, începând cu acel moment, chiar dacă au mai existat perioade în care raporturile Dinastiei române cu Casa de Hohenzollern au fost mai bune decât în timpul Primului Război Mondial, legăturile rupte într-un mod atât de dramatic nu s-au mai putut reface.

Documentul din 10 mai 2011 nu face decât să întărească o realitate, aceea că Regii României şi membrii Familiei Regale a României aparţin Casei Regale a României, care aparţine la rândul ei ţării. Ruptura oficială cu Casa de Hohenzollern-Sigmaringen vine la timp pentru că Dinastia noastră, care are privilegiul de a-l avea în fruntea sa pe M.S. Regele Mihai, unul dintre cele mai respectate capete încoronate din istoria secolului al XX-lea şi unul dintre reperele autentice ale lumii în care trăim, nu mai poate depinde în niciun fel de o familie germană cu o istorie impresionantă şi care trebuie omagiată, dar care în prezent trece printr-o perioadă de umbră. Cred că nu e un secret pentru nimeni faptul că actualul şef al Casei de Hohenzollern este, din păcate, un personaj controversat, care nu îşi onorează strămoşii iluştri. Casa Regală a României are tot dreptul, are chiar datoria să marcheze distanţa.

Totuşi, aspectul simbolic rămâne cel esenţial. Ruperea ultimelor legături formale cu numele de Hohenzollern nu înseamnă renunţarea la o istorie bogată şi onorantă, ci în primul rând o puternică reafirmare a apartenenţei organice a Casei Regale a României la ţara pe care o slujeşte şi o reprezintă, fie că se află pe Tronul Regatului României, fie că apără interesele românilor şi ale unei Românii care se află deocamdată în cadrele instituţionale ale unei republici. În fond, renunţarea la titlurile princiare de Hohenzollern e încă un sacrificiu pe care această Dinastie generoasă îl face pentru ca românii să primească o nouă confirmare a faptului că Familia Regală a României le aparţine. Casa Regală a României îşi reafirmă astăzi „caracterul naţional şi independent”.

Post a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *