Pages Menu
Rss
Categories Menu

Posted by | 0 comments

Sinodul BOR sărbătoreşte Niceea şi autocefalia

Sinodul BOR sărbătoreşte Niceea şi autocefalia

În 2010, în contextul aniversării a 1.685 de ani de la primul Sinod Ecumenic,  cel de la Niceea (325), şi a 125 de ani de la recunoaşterea oficială a autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române (1885), la iniţiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat – în şedinţa de lucru din 18-19 iunie 2009 – ca 2010 să fie declarat „Anul omagial al Crezului Ortodox şi al Autocefaliei româneşti” în Patriarhia Română, informează Ziarul Lumina.

În acest sens, Cancelaria Sfântului Sinod a elaborat un program-cadru bisericesc cu caracter naţional pentru realizarea în 2010 a proiectului religios-duhovnicesc, cultural, editorial şi mediatic intitulat „2010 – Anul omagial al Crezului Ortodox şi al Autocefaliei româneşti”.

Potrivit Biroului de presă al Patriarhiei Române, în prima parte a anului 2010, Patriarhia Română şi eparhiile din ţară şi străinătate vor organiza conferinţe pastoral-misionare, colocvii teologice, dezbateri şi seri duhovniceşti, iar profesorii specialişti în teologie pastorală, catehetică-omiletică, drept bisericesc, precum şi în domeniul misionar-ecumenic vor realiza studii, comentarii, bibliografii care vor trata istoria Crezului Ortodox (geneza, contextul istoric şi teologic al formulării Simbolului niceno-constantinopolitan) şi locul Crezului în cultul ortodox (text şi cântare bisericească), în cateheza ortodoxă (inclusiv ora de religie şi programul „Hristos împărtăşit copiilor”), în activitatea pastoral-misionară a Bisericii şi în dialogul cu alte Biserici creştine. În acest context, Patriarhia Română va publica două lucrări dedicate Crezului Ortodox, un volum teologic şi un volum cu reproduceri după fresce reprezentând sinoadele ecumenice şi sfinţi apărători ai dreptei credinţe.

În a doua parte a anului va fi abordată tema Autocefaliei româneşti, urmând să fie, de asemenea, organizate conferinţe, simpozioane ştiinţifice şi dezbateri şi să se elaboreze studii istorico-teologice cu următoarele subteme: Autocefalia bisericească: unitate de credinţă şi libertate religioasă; consideraţii privind vechimea şi afirmarea autocefaliei româneşti de-a lungul timpului; recunoaşterea autocefaliei (25 aprilie 1885), confirmare a demnităţii şi prestigiului Bisericii Ortodoxe Române în cadrul Ortodoxiei universale; Sfinţirea Sfântului şi Marelui Mir – mărturie văzută a autocefaliei bisericeşti; autocefalia în dialogul panortodox. Ca atare, Patriarhia Română va publica trei volume dedicate Autocefaliei româneşti: unul intitulat „Autocefalia – libertate şi demnitate”, cuprinzând studii despre autocefalie, şi altul intitulat „Autocefalie şi responsabilitate”, dedicat vieţii şi activităţii eparhiilor ortodoxe române în perioada 1885 – 2010, şi un al treilea, intitulat „Autocefalie şi comuniune”, consacrat relaţiilor externe ale Ortodoxiei Româneşti.

În Joia Mare a anului 2010 (1 aprilie), în cadrul Sfintei Liturghii oficiate de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel împreună cu ierarhii Sfântului Sinod, va avea loc sfinţirea Sfântului şi Marelui Mir, pentru a douăzeci şi una oară în Biserica Ortodoxă Română.

Manifestările organizate în Anul omagial al Crezului Ortodox şi al Autocefaliei româneşti vor fi susţinute şi mediatizate pe larg de Centrul de Presă BASILICA al Patriarhiei Române (Radio Trinitas, Televiziunea Trinitas, publicaţiile Lumina, Agenţia de ştiri Basilica, Biroul de Presă), mass-media bisericească eparhială şi presa laică.

Site-ul Patriarhiei Române (www.patriarhia.ro) va avea în anul 2010 o pagină specială care va prezenta calendarul evenimentelor, informaţii, ştiri, documentare şi toate activităţile realizate în Anul omagial al Crezului Ortodox şi al Autocefaliei româneşti, mai anunţă Biroul de presă al Patriarhiei Române.

Simbolul de Credinţă ortodox aşa cum îl recităm şi astăzi în biserici a fost formulat în cadrul primelor două Sinoade Ecumenice, la Niceea, în anul 325, şi la Constantinopol, în anul 381. Iniţiativa convocării unui sinod general la care să participe toţi episcopii din Imperiu a aparţinut împăratului Constantin cel Mare (306-337), în contextul tulburărilor provocate de speculaţiile teologice referitoare la primele două Persoane ale Sfintei Treimi. Preotul alexandrin Arie afirma că Dumnezeu Tatăl L-a născut pe Fiul, care are, aşadar, început şi nu este de aceeaşi fiinţă şi natură cu Tatăl. Episcopul Alexandru al Alexandriei nu a acceptat această teologie, mărturisind că Fiul lui Dumnezeu există din veşnicie, egal cu Tatăl. Pornind de la această părere teologică a lui Arie, s-a creat tulburare în întreg Imperiul, ambele tabere având simpatizanţii ei. În urma victoriei din 324 asupra lui Licinius, împăratul Constantin şi-a instalat reşedinţa imperială la Nicomedia, capitală orientală a imperiului. Acolo a aflat de disputa apărută în Alexandria şi a încercat o mediere între Arie şi Alexandru.

Văzând că este mai mult decât o dispută personală, împăratul a decis convocarea tuturor episcopilor din Imperiu, pentru a cădea de acord asupra învăţăturii ortodoxe de credinţă. Calendarul ortodox pomeneşte, în Duminica a VII-a după Paşti, închinată Sfinţilor Părinţi de la cel dintâi Sinod Ecumenic, un număr de 318 ierarhi prezenţi la Niceea, astăzi Iznik, în Turcia. Alături de patriarhul Alexandru al Alexandriei, conducătorul Primului Sinod Ecumenic, sunt amintiţi diaconul său Atanasie, Spiridon al Trimitundei, Eustaţiu al Antiohiei, Macarie al Ierusalimului, Pafnutie din Tebaida, Osius de Cordoba, precum şi diaconii Vit şi Vicenţiu, legaţi ai papei Silvestru I din Romei. Teodor Lectorul, istoric bizantin din sec. al VI-lea, include în lista părinţilor sinodali, la numărul 151, pe Sfântul Nicolae, arhiepiscopul de Mira. Toate hotărârile adoptate de Sfinţii Părinţi la sinoadele ecumenice primesc autoritate dumnezeiască prin formula „Părutu-s-a Duhului Sfânt şi nouă” (Faptele apostolilor 15,28). Asemenea şi Simbolul de Credinţă formulat la cel dintâi Sinod Ecumenic, alcătuit din şapte articole ce rezumă teologia dreptei credinţe despre Tatăl şi Fiul şi amintesc credinţa în Duhul Sfânt.

Al II-lea Sinod Ecumenic a completat Crezul cu ultimele cinci articole

Hotărârile Primului Sinod Ecumenic nu au restabilit liniştea în Imperiu. Ereziile supravieţuiseră prin cei care refuzau să se supună autorităţii supreme în materie de credinţă. Astfel, a fost nevoie de convocarea celui de-al II-lea Sinod Ecumenic, la Constantinopol, în 381, de către împăratul Teodosie (379-395). Acest sinod avea să consolideze victoria ortodoxiei niceene obţinută cu câteva decenii în urmă. Între Sfinţii Părinţi prezenţi în număr de 150 la acest conciliu, pomeniţi în calendarul ortodox la 22 mai, sunt amintiţi: Vasile cel Mare, Grigore Teologul, Grigore al Nyssei, Meletius al Antiohiei, Amfilohiu de Iconiu, Chiril al Ierusalimului, Diodor de Tars, dar şi Terentius, episcop de Tomis. Părinţii sinodali au afirmat păstrarea credinţei mărturisite la Niceea, stabilind o terminologie teologică trinitară, au respins toate ereziile apărute şi au completat Simbolul de Credinţă niceean cu ultimele cinci articole.

Astfel, Crezul sau Simbolul de Credinţă s-a păstrat până în zilele noastre drept o înfăţişare pe scurt a învăţăturii pe care orice creştin trebuie să o cunoască, să o primească cu credinţă şi să o mărturisească. Este alcătuit din douăsprezece articole, primele şapte (referitoare la Dumnezeu-Tatăl şi la Dumnezeu-Fiul întrupat pentru mântuirea noastră) enunţate la primul Sinod Ecumenic şi ultimele cinci (referitoare la Dumnezeu-Duhul Sfânt, Sfânta Biserică, Sfintele Taine, învierea morţilor şi viaţa veşnică) enunţate la al II-lea Sinod Ecumenic.

Întreită aniversare în Biserica Ortodoxă Română

Pentru Biserica Ortodoxă Română, anul 2010 reprezintă momentul unei triple aniversări: la 4 februarie se vor împlini 85 de ani de la ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de patriarhie, la 25 aprilie se vor împlini 125 de ani de la recunoaşterea Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române, iar la 1 noiembrie, 85 de ani de la întronizarea primului patriarh român, Miron Cristea.

În aprilie 1925, patriarhul ecumenic Ioachim al IV-lea trimitea Tomosul prin care Biserica Ortodoxă Română era recunoscută drept „neatârnată şi autocefală”, administrată de Sfântul Sinod şi „nerecunoscând în propria sa administraţie internă nicio altă autoritate bisericească, fără numai pe capul Bisericii celei una, sfântă, sobornicească şi apostolească, pe Mântuitorul şi Dumnezeu-Omul.”

În şedinţa din 4 februarie 1925, Sfântul Sinod hotăra: „Se înfiinţează în Ţara Românească, pentru Biserica Ortodoxă Autocefală Română, demnitatea de Patriarh; Arhiepiscopul Bucureştilor şi Mitropolitul Ungro-Vlahiei se ridică, în calitatea sa de Primat al României, la rangul de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Autocefale Române.” La 30 iulie 1925, Patriarhia Ecumenică de Constantinopol trimitea Tomosul Sinodal de recunoaştere a ridicării Bisericii Ortodoxe Autocefale Române la rangul de Patriarhie: „De acum va fi asentimentul tuturora pentru ridicarea Bisericii surori din România la vrednicia patriarhală, atât pentru cinstire şi răsplată, cât şi pentru faptul că, cu binecuvântarea lui Dumnezeu, întreg poporul binecredincios român mărindu-se prin unirea sa politică, această cinstire este binevenită şi îndreptăţită.” Drept urmare, la 1 noiembrie 1925 a fost întronizat primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, în persoana lui Miron Cristea (1925-1939).

(sursa : www.basilica.ro)

 

oglindanet
oglindanet

Latest posts by oglindanet (see all)

Post a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *