Smerindu-te cu proştii dilematici
Proştii au şi ei rolul lor, important, în şlefuirea noastră lăuntrică. Fără proşti nu există mântuire. Fără proşti şi fără lepre. Iar viaţa ar fi atât de, cum să spun?, simplă şi respirabilă. Ce s-ar face sufleţelul nostru dacă n-ar îndura zilnic porţia administrată de instituţia prostiei înconjurătoare?
Dar cel mai ticălos (şi de departe cel mai util din punct de vedere duhovnicesc) e prostul aşa-zis „intelectual”. Aparent contradicţie în termeni. Deloc! Bibliotecile sunt pline ochi cu proşti, vorba lui Al. Paleologu. Dilema veche a devenit Săptămâna lui E. Barbu la cub. Nu e de mirare. Ajunge să vezi cine-o fabrică. Numai „competenţi” şi „puri”, de la Chivu şi Bădescu (periuţa de acum douăzeci de ani) până la Al. L. Şerban şi Radu Cosaşu (model, nu glumă). Nu mai citesc de multă vreme, în mod sistematic, acest torchon de doi bani.
Din când în când, editorii sau amicii „devotaţi”, dornici să mă ţină la curent cu „elogiile” din patria-mumă îmi semnalează înjurăturile ce mi se aduc. Răsfoiesc revista dintr-un soi de reflex profesional: ca să am habar. Să nu vorbesc pe neştiute, pe nevăzute, aşa cum procedează ei. Trei lucruri doar şi vă scutesc pe viitor de acest subiect. În primul rând, dacă doriţi să nu aflaţi NIMIC despre adevărata cultură română, citiţi Dilema veche. Apoi, dacă doriţi să aflaţi multe despre un grup de inşi specializaţi în propriile burice şi obsedaţi, până la manie, de propria submediocritate, citiţi Dilema veche. În fine, dacă doriţi să aflaţi cine e „frecventabil” şi cine nu în spaţiul sacru delimitat de aceiaşi semidocţi sectari, zic iar: citiţi Dilema veche. După informaţiile editorului meu bucureştean, lansarea Evangheliei după Ioan din februarie, la care au participat Francisca Băltăceanu, Constantin Erbiceanu, Victor Rebengiuc în prezenţa câtorva zeci de universitari şi oameni serioşi de cultură a fost „prezentată” de un „Doamne iartă-l că nu ştie ce face!” la rubrica… „Mişto” (sic!).
Iar ultimul număr conţine un vajnic denunţ împotrivă-mi pe care-l voi reproduce întocmai. Se referă la un interviu pe care l-am acordat acum doi ani revistei Verso din Cluj. 
Scrie Alex. Leo Şerban (până acum mi-era cunoscut numele doar în legătură cu ceva poze mai deocheate; recent am aflat că e şi scriitor; la Dilema, fireşte): „Un răspuns, de astă dată, complet aberant (dincolo de faptul că e grobian!) dă Cristian Bădiliţă – acest Robert Horvath al emigraţiei pariziene –, care spune aşa: «Alături de amnezie, nesimţirea este motorul istoriei la români. Faptul că, alături de oameni serioşi, precum Matei Călinescu (sic: M.C. nu răspunde acestei anchete, n.m.) sau Basarab Nicolescu, cereţi opinia unor simpli carierişti români, precum X sau Y, care au o foarte vagă, nesemnificativă legătură cu Occidentul, dovedeşte marasmul şi lipsa criteriilor de ierarhizare» blabla… Am înlocuit numele respective prin X şi Y din respect pentru aceştia şi pentru revista care i-a găzduit; dar faptul că un astfel de personaj nefrecventabil (în ciuda performanţelor academice) este lăsat să-şi verse fierea în – atenţie! – aceeaşi anchetă la care răspund cei vizaţi de C.B. mi se pare o gafă: publicaţia ar fi trebuit să cenzureze excesul de bilă al respondentului sau să-i suprime, cu totul, contribuţia (de altfel, neglijabilă).”
*
Tovarăşul de luptă şi de viaţă al lui R. Cosaşu ne invită, în bună tradiţie proletcultist-stalinistă, la evitarea subsemnatului ciumat de la Paris, precum şi la cenzurarea lui pe viitor (înlocuind numele citate de mine, Baconsky şi Cârneci, cu X şi Y). Domnul Luigi Bambulea, autorul interviurilor din Verso, trebuie să suporte consecinţele faptului de a nu-şi fi cenzurat invitaţii. Căci Partidul nu iartă! Ori cu Partidul ori cu libertatea de gândire. Il faut choisir, dragi compatrioţi! După o revoluţie la care, nu mă îndoiesc, Alex. Leo Şerban a mâncat gloanţe pe pâine. Dincolo de murdăria unei asemenea atitudinii şochează firescul ei. Acest specialist în nimic sau în nimicuri, cum vreţi să-i spuneţi, nu doar că-şi permite să mă pună la zid mitocăneşte, dar o face cu dezinvoltura NKVD-istului de pe vremuri, sigur de infailibilitatea poziţiei sale. Un asemenea personaj care, din câte am mai citit şi eu (deh, nu poţi scrie neinformat), a produs în douăzeci de ani de libertate câteva broşuri de cronici şi articolaşe dilematice, se simte învestit cu acea autoritate kremliniană care-i dă dreptul să impună cenzura fără tresărirea unui muşchi. Fireşte că sunt nefrecventabil pentru lichele şi cretini. Se îndoia cineva de lucrul acesta? Asta-mi mai lipsea, frecventarea clubului hopamitică de la Dilema! Scrieţi-le, tovarăşi, zecilor de prieteni şi colegi din Occident, de la Monique Alexandre şi Charles Kannengiesser până la Charles Taylor şi Marko Rupnik ori cardinalul Spidlik că sunt „nefrecventabil”. Dar mai scrieţi-le şi DE CE şi de către CINE! Ar fi cam jenant să-i frecventez simultan şi pe Băsescu şi pe Paul Goma, şi pe Cosaşu şi pe Doina Cornea, şi pe Patapievici şi pe Sfântul Grigore de Nysa. E atât murdărie şi atâta necinste în sufletul prostului în general încât te smereşte pe un an întreg. Hristos a înviat! Chiar şi pentru partidul sfârlează „Pleşu et comp.”!
*
La rubrica „Oglinda vie” puteţi citi sau reciti interviul meu „neglijabil” şi „răspunsul complet aberant şi grobian” din revista Verso. Pentru informarea atotştiutorilor habarneavuţi: la rugămintea dlui Bambulea eu însumi am propus câteva nume importante din diaspora, pe care domnia sa le ignorase iniţial (A. Vasiliu, V. Nemoianu, B. Nicolescu, L. Turcescu). Matei Călinescu a dorit foarte mult să răspundă. Boala nu i-a permis să o facă în cele din urmă, dar i s-a propus.
Cristian Bădiliţă
Asociația Culturală OGLINDANET, fondată în luna mai, 2011, la inițiativa dlui Cristian Bădiliță, în scopul de a desfășura activități (programe, proiecte și acțiuni) culturale, științifice și educaționale cu impact național și internațional.
Latest posts by Cristian Bădiliţă (see all)
- Evanghelia după Luca - September 22, 2014
- Evanghelia după Luca - November 22, 2012
- Exorcizări (12) - April 16, 2012
