Poeme de Benoît-Joseph Courvoisier
Sursa imagine coperta: svilen001
-
-
Omul acesta îşi atârnă sufletul de trăgaciul puştii
Omul acesta Omul acesta ţine ochii închişi. Larg, cât poate el de larg închişi, până la marginea lumii. Omul acesta calcă apăsat, apăsat, parcă şi-ar săpa groapa în mers. Omul acesta îşi ia piatra de pe inimă şi-o aruncă în geamul vecinilor. Omul acesta vrea să scape de el. Dă la întors pielea singurătăţii cu…
-
O antologie fierbinte: Jucaţi-vă mai des cu focul
Semnalăm o nouă apariţie la Editura Grinta din Cluj: Cristian Bădiliţă, Jucaţi-vă mai des cu focul. 153 poeme vechi şi noi, antologie îngrijită şi prefaţată de Alex. Ştefănescu, cu un studiu de Emanuela Ilie. Volumul întruneşte condiţii grafice de excepţie. Coperta este semnată Liliana Grecu. Comenzile care se fac direct la editură, pe adresa de…
-
Alterităţi şi epifanii în poezia lui Mircea Ivănescu
„Aş fi vrut să opresc anumite momente, să le dau adevăr. […] Mi se părea, adică, tocmai că clipele pe care le trăiam uneori – totdeauna? – nu aveau realitate, riscau să treacă fără urmă, să se «răstoarne în uitare», tocmai pentru că erau prea asemenea clipelor din literatură, când subiectul nu simte, nu trăieşte,…
-
Sărută şi treci mai departe
1 Înăsprita vară se transformă în toamnă călâie. Păsările devin sedentare. E sezonul amintirilor de pripas. Creierul îşi blochează automat neuronii. Intră în prehibernare. Singura amintire frumoasă e chipul bunicii pe care niciun burete nu-l va putea şterge vreodată. Bolnav de idolatrie. Irecuperabil. Condamnat să trăiesc cu ochii pârjoliţi, cu faţa arsă de jar. În…
-
Ana Blandiana. Călătoria ca miraj al sinelui (2)
3. „Mirarea de a fi” şi extazul privirii Într-o însemnare din eseul A fi sau a privi, Ana Blandiana elogiază beneficiile pe care experienţa, percepţia imediată a lumii le aduce fiinţei care, contemplând universul, se regăseşte pe sine, îmbogăţită cu senzaţii şi trăiri noi. „A fi pentru a privi” reprezintă un mod de salvare, o…
-
Drumul la zid sau Cinica
Pe la 1810, cu prilejul săpăturilor pentru extinderea felinarelor de noapte în Bucureşti, lopata unuia dintre zilieri se împiedică, cu un zgomot dogit, în carcasa unei cutiuţe din tablă. În afara împrejurării şi a locului în care o aflase nu se remarca prin nimic. Era o cutiuţă cu capacul boltit, asemănător cuferelor, numai că la…
-
Contra timpului
În volumul Refluxul sensurilor, mai vechiul cititor al Anei Blandiana va avea satisfacţia de a redescoperi vocea curată din Somnul din somn, Ora de nisip sau, să spunem, Arhitectura valurilor. Aceeaşi limpezime a versului, datorată, într-o considerabilă măsură, alurii confesive pe care eul liric o adoptă, tendinţa de a-şi asuma, direct, sincer, condiţia de fiinţă…
-
Gânduri despre poezia Anei Blandiana
Numele Anei Blandiana a fost asociat dintotdeauna cu generaţia ‘60. În anii în care se impunea noul val de scriitori ai momentului de relaxare politică era suficient să aminteşti numele poetei sau al altor câţiva autori pentru a invoca noua direcţie din poezia română. Dacă intrăm în „culisele” vieţii literare constatăm că denumirea generaţia ‘60…
-
„Îmi place să grădinăresc, să curăţ zăpada, să merg la piaţă”
Emanuela Ilie: Într-unul dintre primele dvs. interviuri, publicat în revista „Argeş” (nr. 3/1972), păreaţi a refuza înregimentarea la gruparea şaizecistă şi, implicit, la o poetică generaţionistă (observând, just, că între poeţi atât de diferiţi ca structură şi temperament liric nu exista neapărat o coeziune poetică, ci o „efervescenţă poetică, divergentă, complexă, unde fiecare îşi reprezintă…
-
Oamenii sînt Moscove ruinate de votcă
Fochistul negru Ştii, oamenii sînt Moscove ruinate de votcă şi de nepăsare vîndute pe sub mînă, mesteceni găuriţi în care a suflat fochistul negru, siberianul cu lopata crescută din mădularul puterii sale, cenuşă de paradis şi zodie de ţări mici cărate în inimă de nemuritoarele benzi transportoare ale capitalului roşu. Azi cînd veneam spre casă…
-
Mica leniniadă
Mica Leniniada.
-
Cioburi din „ţara lui vinicius”
După o supărătoare tăcere editorială – „spartă”, după propria-i mărturisire, doar de publicarea unor scurte grupaje de poeme în trei reviste literare – Paul Vinicius revine în atenţia cititorilor de poezie cu un volum de versuri pe care aceştia ar putea să îl citească drept un jurnal liric al celor nouă ani scurşi de la…
-
Inimă de câine sau parabola pseudo-omului
Realizată după scrierea omonimă a lui Mihail Bulgakov, transpusă în regia lui Yuri Kordonski, Inimă de câine este o piesă de teatru a cărei acţiune se desfăşoară în Rusia Sovietică, la începutul perioadei comuniste. Spectacol dilematic şi imposibilă evadare din orizontul incertitudinii, Inimă de câine te introduce într-o lume în care comportamentul uman pare de…
-
Habemus papam
Acum vreo trei săptămâni, pe o seară cu frig şi zloată, o prietenă m-a scos din casă la un film, Habemus papam. Din trailerul consultat la repezeală pe net părea o comedie, ambientată la Vatican pe tema alegerii unui Papă – fictiv – în timpurile noastre. Aveam deci ocazia să văd cum se desfăşoară un…
-
Neînserate lumini
Regăsiri Mă întâlneşti. Voi fi demult în tine. Te scriu peste cenuşa-mi. Cu gestul înmuguririi tu mă atingi, desfaci din nou cuvântul. E o nevoinţă, din mormânt, suflet aprins, tu să ridici trupul cel neatins. Când desluşind în noi vei fi ştiut alt grai, din gândul meu plecând te aşezai. Te-ascult. Cu tine adorm spre…
