Paul Goma: „cetăţeanul de onoare” al României

La 2 octombrie 1935 se naşte în cătunul Mana comuna Varaci,  judeţul Orhei, Paul, al doilea copil al soţilor Maria şi Eufimie Goma, ambii învăţători. După 5 ani,  în 1940, Basarabia va fi cedată ruşilor, iar familia Goma porneşte în refugiu prea târziu, după ce graniţele se închiseseră, fiind constrânşi să se întoarcă. Acest moment va fi adesea invocat în romanele sale. În ianuarie 1941, cărţile româneşti ale bibliotecii şcolii, construită de Eufimie Goma, sunt arse, iar acesta e luat prizonier de agenţii NKDV şi deportat, fără a se da vreo explicaţie familiei despre motivul  condamnării şi durata prizonieratului. În iulie armatele române eliberează Bucovina şi Basarabia, dar Eufimie Goma nu revine la domiciliu. În urma căutărilor zadarnice şi a unor informaţii inexacte este considerat mort şi i se face mormânt. În 1942, o scrisoare venită din Slobozia, Ialomiţa, înştiinţează familia despre situaţia prizonierului de război şi în acelaşi an, luna octombrie, tatăl revine acasă. În 1944 întreaga familie se refugiază la Sibiu şi apoi în satul Gusu din acelaşi  judeţ, unde soţii Goma sunt repartizaţi ca învăţători. De acolo vor pleca mai departe, ca să/şi piardă urma, la Buia, Târnava mare, sub presiunea incertitudinii momentului istoric. Vor găsi refugiu în păduri, unde vor fi „capturaţi” de ciobani şi conduşi la cazarma de jandarmi din Sighişoara şi la Centrul de repatriere. Românii îşi vindeau propriii compatrioţi sovieticilor. Datorită actelor false făurite de tată, membrii familiei nu sunt deportaţi, ci retrimişi la domiciliul din Buia, Târnava mare, cu excepţia fratelui mamei, care, refuzând să prezinte documente false, este „repatriat în Siberia”. 1946-1948: Paul Goma este elev bursier la Şcoala Normală „Andrei Şaguna” din Sibiu. În 1949, împreună cu alţi adulţi din satul Buia, părinţii lui Paul Goma sunt arestaţi şi închişi la sediul noii Securităţi din Mediaş, la poarta căreia Paul va locui, fără acoperiş, mai multe săptămâni. Devine elev bursier al Liceului „Gheorghe Lazăr” din Sibiu. În 1952, atunci când revine din vacanţă, află că a fost exmatriculat din toate şcolile din ţară, după ce, în mai, fusese convocat de Securitatea din Sibiu pentru că vorbise în clasă despre partizani şi pentru că ţinea un jurnal intim codificat…

Cu moartea lui Stalin, în 1953, reuşeşte să termine liceul şi încearcă să dea admitere la Institutul de Cinematografie, dar este eliminat din prima fază. În 1954 dă admitere simultan la Universitatea din Bucureşti, la filologie – română, şi la Institutul de literatură şi critică literară „Mihai Eminescu”. Fiind admis la ambele, alege Institutul, care va fi însă absorbit de Universitate. Paul Goma este un student recalcitrant şi incomod. În 1956 este judecat de rectoratul Universităţii din care făceau parte somităţi precum Iorgu Iordan, Al. Graur, Ion Coteanu, L. Tismăneanu, Radu Florian, M Novicov şi apoi arestat şi anchetat pentru dezordine şi tentativă de a organiza o manifestaţie ostilă. În 1957 este condamnat la 2 ani de închisoare pentru agitaţie publică, pe care îi va petrece la Malmaison, Jilava, Gherla. După eliberare este  deportat la Lăteşti, raionul Feteşti, unde va avea domiciliu obligatoriu pentru 36 luni, cu prelungire de încă 24. În urma unei plângeri scrise cu inexplicabil succes, Paul Goma este eliberat din domiciliul obligatoriu înainte de termen, condiție căreia îi urmează o situaţie profesională grea, fiind angajat numai în munci precare şi necalificate. Revine în universitate, ca student, abia în 1965, dar, pentru că devenise un „caz” deosebit, i se opreşte publicarea în periodice, până nu va fi publicat în volum. În 1966 depune la ESPLA romanul Ostinato, sub titlul Cealaltă Penelopă, cealaltă Ithacă, dar i se impune debutul în volum de proza scurtă…  Va debuta în revista Luceafărul, a lui Eugen Barbu, cu povestirea Aia, rebotezată de redacţie Când tace toba. Urmează colaborare la Gazeta literară, Viaţa românească, Ateneu, Neuer Weg, Cravata roşie. În 1967 moare tatăl lui Paul Goma, în vârstă de 58 de ani. În urma şantajelor abandonează universitatea definitiv. Miron Radu Paraschivescu îi recunoaşte valoarea şi îl invită să citească din Ostinato la cenaclul  său. Pe 7 august 1968, se căsătoreşte cu Ana Maria Năvodaru. Pe 22 august are loc invazia Cehoslovaciei, concomitent are loc lansarea în librării a volumului de debut Camera de alături (ESPLA). Pe 23 august, la sediul uniunii scriitorilor Paul Goma cere să fie primit în „Brigăzile patriotice” pentru a obţine arme „împotriva ruşilor”. A doua zi va fi făcut membru al P.C.R. condiţie obligatorie pentru a intra în „Brigăzile patriotice”. Din aceeaşi lună va lucra cu jumătate de normă la noua România literară, fostă Gazeta literară, acum sub conducerea lui Geo Dumitrescu. O nouă variantă a romanului Ostinato pleacă în Occident. Paul Goma declară public că, în cazul în care nu i se va permite publicarea romanului în România, acesta va fi publicat în străinătate. Pentru „nerăbdarea sa” Goma va fi judecat la Uniunea scriitorilor. În martie 1970, Paul Goma publică pentru ultima oară proză în România literară, fragmente din În cerc. Este respins, la editura Cartea românească, romanul Uşa noastră cea de toate zilele. În 1971 Ioanichie Olteanu, directorul editurii Eminescu îi propune lui Paul Goma publicarea lui Ostinato, în variantă revăzută şi, în orice caz, înaintea publicării în străinătate. Refuzul lui Paul Goma de a semna un angajament de amânare a publicării în Germania, la Suhrkamp, Franţa, la Gallimard, şi Italia, la Rizzoli, duce la întreruperea tratativelor. Se emit „Tezele din iulie”, prin care Ceauşescu dă undă verde reîndoctrinării ideologice şi restalinizării culturii. În octombrie, cu ocazia Târgului de carte de la Frankfurt, este lansat Ostinato, iar standul românesc se retrage în semn de protest. În locul rămas gol, autorul îşi expune romanul în traducerea germană…
În urma bulversării vieţii cultuale româneşti, i se dă lui Paul Goma, nesolicitat, paşaport, pentru a-l obliga să plece. Petrece trei luni în Austria, RFG, Franţa. În anul următor, tot la Târgul de carte de la Frankfurt, este lansat romanul Uşa, în traducere germană (traducerea în franceză apare un an mai târziu). În 1973 este dat afară de la România literară. În 1974 moare mama scriitorului. În noiembrie 1974 se naşte fiul, Filip-Ieronim. În 1976, la postul de radio Europa liberă  se transmit, în lectura autorului, fragmente din Ostinato, Uşa, Gherla, pentru care devine renumit, felicitat şi căutat de necunoscuţi. Concomitent intră în acţiune Securitatea mai întâi cu un boicot sistematic al instituţiilor şi persoanelor care au de-a face cu Paul Goma.
În 1977, solidar cu Charta 77 a  colegilor cehi şi slovaci, Paul Goma scrie o Scrisoare pe care o semnează sute de necunoscuţi, dar la care niciun scriitor român în afară de Ion Negoiţescu nu aderă (Culoarea curcubeului, Polirom, 2005). La 1 aprilie Paul Goma este arestat, iar soţia şi copilul, mutaţi în cartierul Vitan. Pe 6 mai este eliberat în urma campaniei internaţionale. În aceeaşi perioadă are loc Congresul Scriitorilor la care Ceauşescu anunţa, aplaudat, că, dat fiind că în România nu există cenzură, a hotărât să o… desfiinţeze. În iunie 1977, lui Paul Goma i se repartizează un apartament în Drumul taberei şi un loc de muncă la Biblioteca Centrală. În paralel i se aplică tratamente violente de convingere pentru emigrare. La 20 decembrie 1977 familia Goma pleacă pentru totdeauna din România, la Paris, unde cere azil politic.

Va locui și însufleți România și limba română cu aceeași intensitate și patriotism care i-au caracterizat gesturile până la îndepărtarea sa forțată. Va scrie şi se va implica foarte activ în destabilizarea dictaturii comuniste şi nu îi va ierta pe cei care în vreun fel au susţinut-o direct sau indirect, fie şi prin tolerarea ei sau prin „tăcerea” ei. Va realiza peste 40 de volume traduse şi publicate în numeroase limbi. Va fi urmărit de Securitate, dar mai ales de minciuna şi micimea sufletească a compatrioţilor, care vor stărui şi după căderea oficială a regimului comunist. În 2006 este invitat de V. Tismăneanu să facă parte din Comisia care urma să cerceteze crimele comunismului, dar invitaţia nu se va solda cu nici un rezultat din cauze misterioase legate de instituţia supremă în Stat.

Biografie realizată de Raluca Lazarovici pe baza capitolului Bio-Bibliografie din volumului Scrìsuri I. http://paulgoma.free.fr