Probabil cea mai frumoasă catedrală din lume
Duminică, 7 noiembrie 2010, în prezenţa a zeci de mii de credincioşi şi a Papei Benedict al XVI-lea, a avut loc slujba de consacrare şi sfinţire a catedralei Sagrada Familia din Barcelona, capodopera neterminată a arhitectului catalan Antoni Gaudi (1852-1926). Totodată biserica a fost declarată, prin decret papal, Bazilică minor.
Monument arhitectural unic în lume, prin anvergura şi stilul ei, prin complexitatea construcţiei şi a simbolisticii, precum şi prin cantitatea de efort şi timp investită în ridicarea sa, Sagrada Familia a ajuns un adevărat simbol al Barcelonei şi nu numai. Începută în anul 1882 biserica rămâne încă neterminată, finalizarea lucrărilor fiind estimată în anul 2026, la centenarul morţii lui Gaudi. Pentru Gaudi lucrarea însemnat infinit mai mult decât un proiect arhitectural, acesta fiind poate unul dintre motivele pentru care biserica nu a fost terminată în timpul vieţii sale. Gaudi a fost conştient că nu va fi capabil să finalizeze construcţia datorită magnitudinii sale, însă, dincolo de aceasta, lucrarea a însemnat, pentru el, o adevărată călătorie spirituală, căutare a perfecţiunii – artistul modifica în mod constant planurile arhitecturale – şi mărturie a credinţei sale. Din momentul în care a preluat proiectul clădirii, în 1883 – iniţial acesta fusese atribuit lui Francisco del Villar – Gaudi şi-a investit întreaga viaţă în desăvârşirea bisericii. După 1914, el s-a devotat exclusiv construirii ei, ajungând să-şi trăiască ultimele luni din viaţă într-o cameră de lângă absida folosită pentru proiectarea lucrărilor. Deşi munca înainta lent, Gaudi spunea: „Nu am niciun motiv să regret că nu pot termina biserica. Eu voi îmbătrâni, dar alţii vor veni după mine. Ceea ce trebuie păstrat pentru totdeauna este spiritul lucrării, dar viaţa sa trebuie să depinde de generaţiile cărora le este transmisă şi cu care trăieşte şi este încarnată”. Dorinţă care a fost îndeplinită cu stricteţe de toţi arhitecţii care au continuat lucrarea – cu scurte întreruperi – după moartea tragică a lui Gaudi în 10 iunie 1926, după ce fusese călcat de un tramvai cu trei zile înainte.
Un fapt interesant, care spune mult despre motivaţia spirituală a arhitectului; este că biserica a fost şi continuă să fie construită pe baza donaţiilor. Gaudi afirma: „Biserica La Sagrada Familia este făcută de oameni şi oglindită în ei. Este o lucrare ce se află în mâinile lui Dumnezeu şi în voinţa oamenilor”. Prevăzând, după cum spuneam, faptul că ridicarea bisericii va continua după moartea sa, Gaudi şi-a organizat munca şi a proiectat construcţia astfel încât fiecare generaţie să-şi poată aduce contribuţia la desăvârşirea bisericii. Folosind forme geometrice şi stabilind toate legile de relaţie între ele, Gaudi a făcut posibil ca, prin intermediul geometriei, continuatorii lucrării sale să poată descoperi proiectul original şi să-şi orienteze munca în spiritul dorit de Gaudi.
La Sagrada Familia este o biserică în formă de cruce latină, cu cinci nave, trei faţade şi optsprezece turnuri, reprezentându-i, în ordine crescătoare, pe cei doisprezece apostoli, pe cei patru evanghelişti, ê Fecioara Maria şi pe Isus Cristos. Cele trei mari faţade sunt: faţada Naşterii, faţada Pătimirilor şi faţada Slavei. Interiorul sugerează, prin simbolistica sa, Ierusalimul ceresc. Aşadar, întreaga biserică poate fi numită o Biblie sculptată, înfăţişând viaţa lui Isus şi mărturia credinţei creştine. Simbolistica este extrem de profundă şi bogată, plină de motive biblice şi liturgice, iar porţile celor trei faţade sunt împodobite prin cuvinte din Scriptură redate în diferite limbi. Este imposibil să redăm în câteva cuvinte frumuseţea şi spectaculozitatea acestei biserici, de aceea îndemnăm cititorii să acceseze site-ul http://www.sagradafamilia.cat/, unde aceasta este descrisă în fiecare detaliu arhitectural şi în toată complexitatea ei. De asemenea, edificiul este surprins şi fotografic în diferitele etape ale construirii sale.
*
În predica sa de celebrare a primei Liturghii în această biserică, Suveranul Pontif l-a descris pe Antoni Gaudi drept un „arhitect creativ şi un creştin practicant care a păstrat vie torţa credinţei sale până la sfârşitul vieţii sale, o viaţă trăită în demnitate şi austeritate totală”. Benedict al XVI-lea a continuat, referindu-se la biserică: „Ea stă ca un semn vizibil al Dumnezeului invizibil, pentru a cărui slavă se înalţă aceste turnuri asemenea unor săgeţi care arată spre lumina absolută şi spre Cel care este Lumina, Înălţimea şi Frumuseţea însăşi. În acest loc Gaudi a dorit să unească inspiraţia care i-a venit din cele trei cărţi care l-au hrănit ca persoană, ca om al credinţei şi ca arhitect: cartea naturii, cartea Scripturii sfinte şi cartea liturghiei. În acest fel, el a adus împreună realitatea lumii şi istoria mântuirii, aşa cum sunt ele relatate în Biblie şi făcute prezente în Liturghie. El a făcut din pietre, copaci şi viaţa umană părţi din biserică astfel încât întreaga creaţie să se unească în lauda lui Dumnezeu, dar în acelaşi timp a adus afară aceste sfinte imagini pentru a pune înaintea oamenilor misterul lui Dumnezeu revelat în naşterea, patimile, moartea şi învierea lui Isus Cristos. În acest mod, el a ajutat în mod strălucit la dezvoltarea conştiinţei noastre umane, ancorate în lumea deschisă înaintea lui Dumnezeu, iluminată şi sfinţită de Cristos. (…) În această capodoperă, Gaudi ne arată că Dumnezeu este adevărata măsură a omului; că secretul autenticei originalităţi constă, după cum el însuşi spunea, în reîntoarcerea omului la originea sa care este Dumnezeu. Gaudi, deschizându-şi sufletul lui Dumnezeu, a fost capabil să creeze în acest oraş un spaţiu al frumuseţii, credinţei şi speranţei care îl conduce pe om la o întâlnire cu Cel care este adevărul şi frumuseţea însăşi. Arhitectul şi-a exprimat sentimentele în următoarele cuvinte: „O biserică este singurul lucru demn de a reprezenta sufletul unui popor, deoarece religia este realitatea cea mai înaltă din om”.
Cititorii francofoni ai Oglindanet pot urmări un excelent documentar despre Gaudi, difuzat de postul de televiziune KTO din Paris, pe adresa: http://www.ktotv.com/videos-chretiennes/emissions/nouveautes/documentaire-gaudi,-le-dernier-batisseur/00051749
Latest posts by Otniel Vereş (see all)
- „Nici o epocă din istoriei filozofiei nu poate fi mai prietenă cu postmodernitatea decât gândirea medievală” - September 18, 2011
- „Biserica greco-catolică este sau ar trebui să fie un martor privilegiat al ecumenismului” - July 17, 2011
- Tertulian: „sângele martirilor este cheia ce deschide paradisul” - July 17, 2011