Românii şi străinătatea. O cercetare a emigraţiei româneşti în Italia

Cu volumul Romeni d’Italia. Migrazioni, vita quotidiana e legami transnazionali [Românii din Italia. Migrări, viaţă cotidiană şi legături transnaţionale], apărut acum câteva luni la Il Mulino – cea mai importantă editură ştiinţifică italiană – s-a inaugurat o nouă zonă de cercetare: comunitatea românească din Italia, actor cu un rol important pe scena socială, economică şi culturală din Bel Paese. Prima monografie a comunităţii româneşti din Peninsulă este semnată de tânărul cercetător în antropologie Pietro Cingolani (foto, alături de Raluca Lazarovici), doctor al Universitaţii din Torino. Lucrarea se întinde pe nu mai puţin de 300 pagini, contrar lapidarelor ştiri şi articole adesea trasate grosolan şi cu limbă de lemn, pe tonul tendenţios al unui anumit tip de presă italiană, care a contribuit masiv la generarea mai întâi a unor ambiguităţi şi apoi a unor stereotipuri jignitoare asupra întregii prezenţe româneşti din Pensinsulă. Pietro Cingolani vine însă cu argumentele ştiinţifice, bazate pe o riguroasă cercetare care a durat ani de zile, să demoleze excrescenţele monstrului demagogiei politice şi să reconstruiască, pe temelia pe care doar studiul şi echilibrul ştiinţific o pot garanta, imaginea şi indirect „normalitatea” vieţii cotidiene ale diasporei de origine română în ţara sa.

În prefaţa volumului, autorul, conştient de ipostaza de pionier, îşi pune problema în mod explicit asupra impactului şi a mesajului lucrării sale în conştiinţa cititorilor, în speţă italieni şi pe care şi-l doreşte astfel: Fiecare poveste colectivă de migraţie este în primul rând povestea fiecărui individ în parte, care la rândul lui decantează pentru sine lumea socială şi culturală din care provine şi cea în care este catapultat. Acest studiu se bazează pe un studiu etnografic, realizat prin valorificarea dimensiunii pe care o oferă experienţa directă şi biografică şi prin valorificarea centralităţii persoanei, adesea pusă în umbră chiar de modele teoretice, prin tendinţa de reificare şi simplificare. Consider apoi că migrarea, ca orice fenomen social, trebuie să fie privită ca un proces în continuă devenire şi care poate să fie înţeleasă doar dacă este aşezată într-o perspectivă temporală mai îndelungată. […] Prin lucrarea mea aş vrea să ofer o modestă contribuţie la cunoaşterea condiţiilor de viaţă a imigranţilor din oraşele noastre, dar şi la înţelegerea realităţilor postsocialiste şi a tumultoaselor transformări economice şi sociale care au avut loc în Europa orientală după 1989.

Exemplele biografice selecţionate de către autor au fost culese în comuna Marginea, sat din judeţul Suceava, complet golit de populaţia activă, inclusiv de femei, sau mai ales de femei, pentru a se transfera pe rând, urmându-se unii pe alţii, la Torino, lasând în prag, ca pe vreme de război, bătrânii, neputincioşii şi copiii. Arcul de timp şi de profunde transformări între plecare şi, pentru unii, întoarcere, este nu doar analizat cu acuitatea omului de ştiinţă, dar, în acelaşi timp, cu sensibilitatea şi empatia umană a naratorului. Pietro Cingolani cercetează şi în acelaşi timp spune compatrioţilor săi o poveste. Este povestea noastră, a românilor plecaţi, reîntorşi sau „pendulari”, precum şi a celor care nu şi-au lăsat niciodată ograda sau cartierul în care s-au născut. Povestea narează cum este să fii român în România, să te împingă nevoia sau valul spre alte plaiuri, cum e să fii român în Italia şi cum e să revii român-italian acasă, în România, fără să mai fii niciodată cel care ai plecat. Suferinţă, nostalgie, vise mai mult sau mai puţin împlinite, prieteni şi trădători, întâlniri şi despărţiri, viaţă şi moarte, plecări şi sosiri, identităţi sfărâmate, sfâşiate sau regăsite, toate la un loc, ingrediente ale vieţii de migrant trăite milimetric, clipă de clipă, într-un vârtej nebunesc al alegerilor iluzorii şi al capriciilor destinului.

Cingolani nu pierde din vedere nici schimbarea la faţă a României în urma acestei emigrări masive, prin punerea în abis a localităţii Marginea. Se opreşte asupra rolului „civilizator” al migranţilor „victorioşi” şi cel de punte transnaţională de interculturalitate între Italia şi România al acestora. Nu-i scapă nici aspra judecată a „gurii satului” faţă de cei „slabi” sau care nu şi-au câştigat în mod onest un spaţiu propriu în „Noua Margine” de la Torino şi care sunt marginalizaţi atunci când călătoria iniţiatică dă greş.

În aceste luni, volumul lui Pietro Cingolani are un succes răsunător în Italia. Numeroasele recenzii, lansări şi prezentări indică temperatura optimă a unui best-seller, lucru rar pentru un text ştiinţific. Graţie românilor din Italia, volumul a trecut deja graniţa României şi va fi, desigur, tradus şi publicat, sperăm cât mai curând, pentru a ne vedea în oglindă, pentru a avea posibilitatea de a accepta sau refuza imaginea care ni se propune despre noi înşine.