Eşichier 9





Mărturisesc că, la un moment dat, în timp ce examinam problema convertirii la Steinhardt, am încercat să joc rolul „avocatului diavolului”, am încercat ceea ce se numeşte o îndoială metodică. În ce sens? În majoritatea textelor sale autobiografice (Jurnalul fericirii, „Mărturisire”, „Autobiografie”, „Notă autobiografică” redactată pentru Dicţionarul neconvenţional al scriitorilor evrei de limbă română de…
Astăzi, mai mult decât oricând, a crescut între creştini conştiinţa necesităţii de a-şi inspira propria existenţă din cuvântul biblic. Cuvintele au viaţă. Ele transpun realitatea imperceptibilă cu ochii trupeşti şi, acolo unde mesajul este receptat în conformitate cu veridicitatea sa, ele nu ne mai aparţin. De multe ori, Duhul vorbeşte fără să ne dăm seama…
Sursa imagine coperta: svilen001
„Cel viu odinioară este mort acum Noi altădată vii acum murim Cu puţină răbdare” (T. S. Eliot, Tărâmul pustiit) 1. ca şampania ţinută la cald – dacă 39.5 nu-i chiar febră! –, acest trup în spume se umple de bube dulci, din creştet la tălpi: „la mulţi ani!” (spunând asta, simţi limba în gură…
Optimismul lui Eliade nu este unul utopic, ci unul asumat, vizionar, intuit dincolo de perdelele grele care acoperă privirile societăţii contemporane desacralizate şi în derivă. Eliade face radiografia societăţii actuale – punctând faptul că pierderea ei, rătăcirea, lipsa de perspectivă, căutarea de limbaje prin care să se regăsească şi să se exprime, să regăsească limbajul…