Sabin Făgăraş

Taina botezului inseparabilă de celelalte două taine ale iniţierii creştine în taina lui Cristos, confirmare şi cuminecare, este marea consacrare, sfinţire, perfecţionare, baza ontologică şi izvorul altor consacrări. Prefigurat prin botezuri şi evenimente din VT, botezul creştin în apă şi Duh, realizat pentru prima dată la botezul lui Isus Cristos în Iordan de către Ioan…

Tot ceea ce Dumnezeu înfăptuieşte, toate lucrările sale sunt opere liturgice (leitourgía = lucrare pentru popor; leiton, „casă comună” (în dialect), legat de laós = popor şi érgon = lucru, lucrare, operă, acţiune). Preasfânta Treime acţionează numai liturgic, adică pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire. Tatăl acţionează prin Domnul Dumnezeul şi Mântuitorul nostru…

Sfintele taine ale Bisericii tradiţionale nu sunt invenţii omeneşti (popeşti). Isus Cristos nu propune noutăţi absolute plecând de la zero, nu inventează, ci desăvârşeşte. A împlinit şi continuă să împlinească prin Duhul Sfânt toată Legea şi Profeţii (Mt 5,17-18). Elemente simbolice preexistente în Vechiul Testament (VT), care prefigurau, promiteau şi proclamau realitatea viitoare, sunt preluate…

Vom urmări iconomia tainei, adică felul în care taina lui Dumnezeu, în aspectul ei pozitiv de taină a mântuirii, a fost administrată de Tatăl prin Fiul cu colaborarea Duhului Sfânt. Taina mântuirii se descoperă prin Cristos şi devine taina lui Cristos sau Taina-Cristos (Col 1,27). Apostolii, ca miniştri ai lui Cristos şi iconomii tainelor lui…

Semnificaţiile cuvântului „taină” şi ale cuvintelor echivalente (semn, simbol, icoană şi tip), prin care taina lui Dumnezeu se descoperă şi se însuşeşte, le vom lămuri urmărind utilizările lor în universul simbolic al revelaţiei iudeo-creştine folosit de sfintele Scripturi ale Vechiului Testament (VT) şi ale Noului Testament (NT).   1. Sfânta Scriptură, cartea tainei lui Dumnezeu…

Puterea-autoritatea (exousia) poate proveni din trei surse: de sus, din cer, de la Dumnezeu; de jos, de pe pământ, de la oameni; şi din abis, de la Balaur (Diavol). Puterea de la Dumnezeu este cea religioasă, bisericească, spirituală; puterea de la oameni este cea politică (sub diverse forme: monarhie, oligarhie, democraţie etc.); şi puterea de…

1. Structura trihotomică a omului Dumnezeu cel unic în natură, esenţă, substanţă, fire, fiinţă (ousia) şi întreit în feţe, persoane, ipostaze (hypostaseis), se manifestă în afară (oikonomia) prin lucrări sau energii necreate (energeia) care izvorăsc din fiinţa dumnezeiască şi se actualizează prin Persoanele treimice. Toate lucrările în afară sunt trinitare deşi prin „apropiere” se atribuie…

Căderea omului în asemănarea cu animalele are şi consecinţe sociale, nu numai individuale. Omul a devenit mai fiară decât fiarele sălbatice, ucigând mânat de ură, mânie, invidie (irascibilitate) şi de plăcerea de a ucide. Pentru a nu fi societatea o junglă în care să funcţioneze selecţia naturală, Dumnezeu a prevăzut posibilitatea gestionării sociale a căderii…

 Pentru a domina vieţuitoarele creaţiei, în a şasea zi a fost plăsmuit omul „prin sfat” (Gen 1, 26), din pulberea roditoare a pământului (trupul omului) şi din suflarea de viaţă (spiritul omului) ca fiinţă vie (sufletul omului), în afara Edenului (Iez 31, 9 LXX: grădina desfătării lui Dumnezeu) şi apoi a fost mutat înăuntrul grădinii,…

Decizia sfântului sinod al Bisericii Ortodoxe Române (BOR) din vara anului 2010, (pusă în practică în calendarul liturgic pe 2011), de a corecta „greşala” separării zilei de duminică de restul zilelor săptămânii prin încadrarea duminicii ca prima zi a săptămânii liturgice în tot timpul anului liturgic, impune unele precizării şi corecturi. Ele vin din partea unuia…