Ioan Moldovan: despre convieţuirea cu „mainimicul”

Admiratorii mai vechii lirici a lui Ioan Moldovan îşi amintesc, de bună seamă, faptul că obsesia „mainimicului” se infiltra, toxică, şi într-o parte (nu foarte extinsă, dar semnificativă) a acesteia. Dacă odinioară însă poetul nu se lăsa foarte uşor atins de „degetul mainimicului”, preferând să uite, programatic, „nişele calde ale convieţuirii cu mainimicul”, în ultima…