Procesul de uitare sau negare ideologică a rădăcinilor creştine ale Europei consemnează un nou moment. Dacă în urmă cu ceva vreme atrăgeam atenţia, în mod entuziast, asupra modului în care Parlamentul european s-a pronunţat cu privire la persecuţia creştinilor de pretutindeni, iată că de data aceasta Comisia europeană reuşeşte o gafă de proporţii care, prin însemnătatea…
Ce-am fi putut noi învăţa totuşi de la comunişti, vreme de, iată, 70 de ani, şi n-am învăţat? Curăţirea terenului. Ceea ce francezii, după Ocupaţie, au numit „l’épuration de la société”. Conform celor mai fiabile statistici, în Franţa au colaborat activ cu armata germană de ocupaţie aproximativ 95 de persoane din 100.000. În Norvegia procentul a…
Nu mai e demult niciun secret faptul că Europa s-a înscris, cu largul concurs al mass-mediei şi al unei însemnate părţi a elitei politice, sociale şi culturale, într-o direcţie de uitare şi trădare a propriilor rădăcini iudeo-creştine, care i-au modelat conştiinţa şi i-au conferit identitate. Vocile care au atras atenţia asupra acestei degradări voite a…
Despre moartea lui Vasile Paraschiv am aflat acum două ore dintr-un mesaj primit de la Doina Jela. Amestecul de tristeţe, revoltă şi amintiri a pus repede stăpânire pe mine. Primul lucru ce mi-a venit în minte a fost o întrebare formulată pe la începutul anilor 2000 de un tânăr doctorand român care studia în Statele…
De când mi-a intrat în casă, în 1977, să semneze Apelul nostru, m-am văzut în el ca într-o oglindă: şi eu fusesem hăituit, ameninţat, bătut, calomniat faţă de colegi, de vecini – atât că nu fusesem internat la nebuni… În puţinul timp rămas până la arestarea de la 1 aprilie (1977) prin „binevoitori” trimişi, ori…
Trăim într-o vreme când nu mai ştim să deosebim stânga de dreapta fiind asediaţi zilnic cu talk-show-uri în care se discută mult şi nu se spune (mai) nimic, injectându-ne sistematic raţia de abjecţie prin ştirile tabloide şi emisiunile TV dezbrăcate. Într-o astfel de situaţie stai şi te întrebi ce relevanţă mai are un film precum…
Acum cîţiva ani, înainte de glorioasa epocă Obama, preşedintele George Bush îşi ciupea nevasta de fund în public. Graţie miracolului numit televiziune, milioane de oameni au putut să asiste la această scenă memorabilă. George Walker Bush obişnuia să-şi bată joc de propria persoană – aşadar, într-un fel, şi de oamenii pe care îi reprezenta –…
În ultimii 20 de ani, un specimen toxic, dominat de apucăturile şi instinctele băieţilor de cartier din lumpen-proletariatul anilor ’60-’70, a invadat spaţiul public sub înfăţişarea înşelătoare a „omului politic”. După ce i-a fugit marea de sub picioare, iar securiştii naţiei l-au dezlegat de „post”, însărcinări şi obligaţii, fie din indiferenţă şi ignoranţă, fie numai…
Otniel Vereş: Domnule Andrei Marga, de ce suntem, ca ţară, într-o situaţie ce pare uneori fără ieşire şi nu vorbesc doar despre nivelul economic? Părem incapabili de unitate, de ajutorare reciprocă, de sacrificiu şi de efort. Mai mult, adesea, ne resemnăm într-o viziune fatalistă. Mă întreb dacă nu am ratat şansa unică a anilor 1996-2000. Ţin…
1. Revoluţia de la Timişoara a fost încă din primele ei ore, nu doar anticeauşistă, ci şi categoric anticomunistă. În toate zilele Revoluţiei s-a scandat de sute de ori: „Jos comunismul!” În consens cu aspiraţia sutelor de milioane de oameni din Estul Europei am cerut şi noi abolirea imediată a acestui sistem social…
Cristian Bădiliţă: Ce se întâmplă cu instituţiile şi institutele statului român, domnule Marius Oprea? A rămas ceva care să nu fie controlat politic, adică înregimentat de gaşca aflată la putere? Marius Oprea: Nu atât subordonarea politică evidentă şi de care, la fel de evident, nu au scăpat în România nici grădiniţele este ceea ce mă deranjează,…
De această întreită faimă ne „bucurăm” noi, românii. Bine, mai sunt şi alte etichete – „hoţi, şmecheri, nepunctuali, mitocani/mitomani, neserioşi” -, dar acestea sunt derivate, nu principale. Aşa cum, în spiritualitatea creştină, există o ierarhie a celor opt logismoi, deveniţi ulterior „cele şapte păcate capitale”, orgoliul aflându-se la rădăcina lor, tot aşa există o ierarhie…
În urmă cu câteva săptămâni, am citit un articol de unde extrag următoarele: „… omul politic are o competenţă şi un interes. Competenţa se educă. Interesul se asumă. Aşadar, omul politic poate fi integral produs.” Pentru a nu face publicitate, poate că nedorită, nu am să spun nici numele autorului, nici al ziarului, dar m-a…
În continuarea acestei „piese” năstruşnice, primită pe adresa redacţiei din „reţeaua internautică” (am dori să descoperim şi autorul), puteţi asculta 2 „delicatese” complementare, „Imnul expulzaţilor din Franţa”, şi „Sarkozy vs Gipsy”:
În România, dacă te-ai săturat să faci trotuarul, te muţi în palatul Cotroceni. E simplu ca bună ziua. Toată viaţa voi regreta că n-am luat puterea în decembrie 1989, nu de dragul puterii, fireşte, ci de dragul comediei. Ezitarea celor care am făcut revoluţia în stradă, nu în faţa televizoarelor sau a camerelor de luat vederi,…
Am prins vremurile când elevii erau încă fascinaţi de ideea şi de omul-profesor, de viaţa şi cariera unei astfel de persoane. Căutam în oamenii care vin la catedră modele de viaţă, repere. Elevii de azi nu mai caută foarte mult în noi modele pe care să le urmeze, decât poate din punct de vedere moral. Însă,…