Când România e condusă de inşi precum Băsescu et comp., iar cultura română e „ghidată” pe „noi culmi de civilizaţie şi progres” (ehe, culmi, fraţilor, nu glumă!) de neotrepăduşi gen Patapievici, Liiceanu, Tismăneanu, numele lui Al. Paleologu se reimpune de la sine ca standard al nobleţii. N-am fost niciodată encomiastic la adresa conului Alecu, dar evidenţa…
Lorenzo Perrone (n. 1946) a predat multă vreme la Universitatea din Pisa. Actualmente este profesor de literatură creştină veche la „Alma Mater Studiorum”, Universitatea din Bologna. Din 2006 este Preşedintele Asociaţiei internaţionale de patristică. Coordonează, împreună cu Manlio Simonetti, seria de Opere complete ale lui Origen, şi conduce revista internaţională Adamantius, consacrată lui Origen şi tradiţiei…
Sfârşitul oricărui secol este un timp prielnic pentru bilanţ. Este important ca, ţinând cont de prezent, să putem măsura drumul parcurs şi să facem prospective pentru viitor. Un eveniment istorico-teologica l-a constituit, în 1992, apariţia lucrării lui Rosino Gibellini, Teologia secolului XX (reeditată şi mereu tradusă de atunci). Lucrarea se deschide printr-un citat din Wittgenstein care,…
Cum bine ştim teoria despre „energiile necreate” susţine întreaga dogmatică penumatologică a lui Grigore Palamas (secolul XIV), constituind şi una din pietrele de poticnire în dialogul ecumenic. De ce „energii” şi nu „har”, de ce această („inutilă”, „bizantină”?) distincţie între energii, create şi necreate, care poate ajunge până la diteism etc.? Oricum ar fi, ortodoxia a…
Revelaţia ne prezintă „zile ale creaţiei”, de la geneza Universului la apariţia vieţii. Teologia creaţiei ne oferă şi o viziune antropologică bazată pe Revelaţie: Omul e creat de Dumnezeu, primind o demnitate creaturală deosebită, fiind „chip şi asemănare” a lui Dumnezeu în ziua a şasea, administrator al bunurilor create care are misiunea de a stăpâni pământul…
Am citit cu perplexitate un articol preluat de site-ul www.liternet.ro, pe care-l consult destul de des şi pentru care nutream o constantă simpatie. Înţeleg că oricine poate scrie orice. Chiar mă gîndeam azi, după ce am văzut un autobuz tapetat cu versete din Biblie, creştin fiind, că n-aş renunţa la libertatea de exprimare chiar dacă la…
Cea mai consistentă parte a operei lui Basarab Nicolescu este scrisă după stabilirea definitivă în Franţa, într-o excelentă limbă franceză: Nous, la particule et le monde (Le Mail, Paris, 1985, premiată de Academia Franceză), La Science, le sens et l’évolution – Essai sur Jakob Boehme (Le Félin – Philippe Lebaud, 1988, 1995, premiul Benjamin Franklin pentru…
Nu ştim prin ce miracol românii de azi reuşesc să facă aproape totul pe de-a-ndoaselea. Tot ce-i nesemnificativ sau puţin semnificativ iese în faţă; tot ce nu merită recuperat se recuperează cu o repeziciune fulminantă în vreme ce lucrurile, cărţile, oamenii cu adevărat importanţi rămân pentru o nouă, veşnic utopică posteritate. Apoi ne mirăm că nu…
Cu siguranţă, parcurgerea lucrării lui Vlad Niculescu The Spell of the Logos necesită mai mult decât disponibilitatea „cititorului mediu binevoitor” (CMB), care are toate şansele ca pe măsura înaintării în lectură să-şi vadă tot mai mult bunăvoinţa dacă nu ştirbită, în orice caz greu încercată. Lectura cărţii impune un travaliu intelectual considerabil, în care toate „rotiţele”…
Cristian Bădiliţă: – Dragă domnule Nicolescu, vă ştiu de aproape cincisprezece ani de zile, deşi nu ne-am intâlnit decât de două ori. Paul Barbăneagră ne-a fost „releu” multă vreme, curiozitatea lui nesăţioasă şi neastâmpărată plimbându-l prin varii domenii ale culturii, de la patristică, meseria mea, până la transdisciplinaritate, invenţia dumneavoastră. Am urmărit cu interes constant volumele…
Continuăm să vă prezentăm fotografiile realizate de studenţii din anul I, specializarea jurnalism, ai Facultăţii de Ştiinţe Juridice Sociale şi Politice din cadrul Universităţii “Valahia” Târgovişte, îndrumaţi de lectorul universitar dr. Pompiliu Alexandru. Lucrările au fost expuse la prima ediţie a expoziţiei de fotografie studenţească fotojurnalisTIC 2010, deschisă la Muzeul de Istorie din Târgovişte în perioada 21 –…
Istoria locală este o cenuşăreasă a culturii române, defavorizată fiind în faţa celei naţionale, construită în grabă, frenetic, sub presiunea evenimentelor, pentru a servi unor, e adevărat, nobile idealuri. Astăzi, însă, revenirea la cunoaşterea realităţilor locale ar feri România de uniformitatea culturală păguboasă ţinută în viaţă artificial, pe fond ideologic, de sărăcia concepţiei cu care, din…
Stupoarea în care mă aruncă lamentaţiile unora, cum că am aparţine unei „culturi minore”… A ridicat premiul Nobel cultura Africii de Sud la rangul de „cultură majoră”? Cel care ar argumenta pe întinsul unei cărţi întregi „minoritatea” culturii române n-ar demonstra decît că, pentru el, cultura este o instituţie în care ambiţia alesului ar fi să…
La sfârşitul anului 2009, Basarab Nicolescu a publicat o splendoare de volum intitulat În oglinda destinului. Ca anvergură şi viziune se apropie de Tradiţie şi liberate, Jocurile divinităţii (Nemoianu), sau de Cerul văzut prin lentilă (singura carte valabilă a lui Patapievici). O foşgăială de idei, teorii şi nume de cinci stele, toate prinse într-o ţesătură stilistică…