Poem de spus unei cruci

 îţi faci cruce în barbă
doar-doar o da domnul să ai o cruce în barbă
să te absolve de toate relele
şi bunele pe care le-ai făcut sau ai de gând
să le faci

fluierând cântând vărsând lacrimi ori dăruind
flori
bând vodci ori înjurând
în cel mai curat mod posibil al trecerii
tale nesimţite pe suprafaţa cuminte a acestui pământ

îţi faci cel mai adesea cruce în barbă
ca pe un marker să laşi un semn
aşa cum câinii pe trunchiurile copacilor care găzduiesc
pelerinajul lor
îţi faci cruce în barbă apoi urci în tramvai aşa
cum fiecare urcă în tramvai cu bilet sau cu abonament
anapoda
pentru o staţie ori mai multe pentru o zi ori pentru
o viaţă
de seara până dimineaţa

pentru toate literele şi cifrele de pe bilet
dus-întors, dus-întors
pentru toate biletele care încătuşează litera s
pentru toate biletele care eliberează litera v

nu-i nici o vrăjitoare în preajmă
şi nici pe o rază de zecedouăzeci km
în jur deci nu ai nici un motiv spre a deschide
carantină de gradul unu
şi totuşi

îţi faci cruce în barbă şi urci în tramvai
nu la capăt de linie nici la mijloc undeva pe
traseu urci pur şi simplu urci
aşa cum deschizi
uşa apartamentului unei noi zile

corbii s-au lipit de crestele blocurilor
de coamele caselor de coroanele arborilor de-o
parte şi de alta a liniei de tramvai şi
privesc în linişte !oh !ce rai

tu mâzgăleşti cuvinte pe foi de hârtie ori în gând fără să-ţi pese
de ceva
orice peniţă de aur se poate toci ori creşte la loc
după cum orice peniţă de aur poate deveni o simplă
peniţă de tuci

tu urci în tramvai
împreună cu oamenii aceştia care au
un drum de făcut
?tu urci în tramvai dar ştii unde cobori

!vai doamne ce drum vai doamne ce peniţă frânează tramvaiul
!vai doamne ce drum vai doamne ce peniţă mişcă tramvaiul
tu urci în tramvai şi-ţi faci o cruce în barbă
spre toate balcoanele unde vezi rufele familiei la uscat
spre toate balcoanele goale de unde au fost strânse
rufele familiei
şi împreună cu tine
toţi oamenii aceştia ar dori să-şi facă
o cruce în barbă o simplă cruce

dar nu
nu şi-o fac se abţin nu şi-o fac se abţin
ei merg cu tramvaiul frumos colorat ei merg mult-puţin
ei stau câte doi-trei pe un scaun şi unul în altul
în tramvaiul frumos colorat
în tramvaiul acesta în care s-au urcat
în tramvaiul acesta din care nimeni nu le spune
când să coboare
din tramvaiul acesta ca o casă de rugăciune

tu priveşti în oglinda vatmanului şi vezi cum acesta joacă
zaruri fumează
ţigări de foi groase şi joacă zaruri
are o mână plină cu zaruri care cad mereu în ceaţă
de bucurie
el vatmanul mai dă pe gât o duşcă de
vodkă apoi aprinde încă o ţigară de foi cubaneză
deasupra a toate acestea îngeri speriaţi coboară nori de
fum de tămâie peste pedala de frână

şi tramvaiul aleargă
plin arhiplin supraplin superplin
aleargă tu scrii un bilet de atenţie cu peniţa ta
de tuci (sau de aur) către vatmanul cu ţigară de foi cubaneză
între dinţi şi sticla de vodkă pe bord

scrii un bilet de atenţie către vatman
maestre vreau şi eu o gură de vodkă
?dar un trabuc nu mai ai eu ţi-am plătit integral biletul
nu tu eşti cel care-mi asigură confortul
?de ce te grăbeşti aşteaptă la prima descălecare am să-ţi arăt
ce pot vine răspunsul scris pe sticla de vodkă din care
ca o floare ţâşneşte trabucul cubanez
dar ce mai contează

toată lumea aceasta înghesuită
doi câte doi pe un scaun chiar şi câte trei
zboară pe şine fără grijă de sine
dai la toţi bărbaţi şi femei să tragă fumul în piept
fumul de ţigară cubaneză într-un sfânt protocol
dai la toţi să soarbă din dumnezeiescul alcool
îngerii zbiară sparg oglinzi din care cad şerpi
şi nimeni nimeni

nimeni
nu aude şi nu vede nimic
peste toţi şi în toate tramvaiul acesta anemic amic-inamic
de la gară la staţia electrică spre şcoala unsprezece
şi mai departe prin tot oraşul într-un ritm infernal
negrăbit dar grăbit imperfect de perfect
lunecând peste şine prin ceaţa ca o istorie a acestei zile
pentru doi pentru trei pentru zece o sută o mie
de oameni
tramvaiul acesta supus de vatmanul zeul sticlei
brusc se opreşte cântec de fiare scapă din şine
vatmanul cu sticla de vodkă în mână arată
în stânga biserica
:!a voastră e  ?nu asta aţi dorit

în mijlocul zilei tramvaiul opreşte
adânc fioros din bielă-manivelă el ţipă
toţi călătorii coboară şi îngenunche la fel cu vatmanul
şi-n starea proaspăt ivită de calm şi de pace
se-aud degetele strânse buchet duse la frunte la piept
cum murmură cruci şi oftează credinţă

şi toţi înalţă o cruce universală

de sus din piscul cerului din lună şi stele ori
din soarele veşnic
până hăt! jos  departe spre miezul pământului

toţi

călătorii la semnul vatmanului se-nchină
îşi fac cruci largi neasemuit de frumoase de sfinte
un minut o oră o zi o…
dar gata
vatmanul cu sticla de vodkă în mâna dreaptă
ridicată în slăvi ca un chiot de victorie
dă comanda
magia scoate pistolul din teacă
iată-i se reped urcă
izbindu-se unii în alţii călcându-se
în picioare înjurând împingându-se dăruindu-şi
palme pentru un loc
!iată-i

toţi şi-au uitat crucile afară

peste tine – tu nu ai coborât, ţi-ai dăruit crucea
stând în tramvai –
se aruncă o femeie de vreo sutătreizecidekile cu geanta
în umărul stâng îţi turteşte
faţa de geam
să vezi mai bine biserica

iar tu
în timp ce tramvaiul gâfâie din greu încercând să plece spre
o altă staţie spre o altă biserică ţipând
tu
cobori
şi-ţi mai faci
încă
o
cruce plângând
Botoşani
26.12.2010-06.01.2011