Simboluri sacre în biserica lui Ştefan cel Mare de la Pătrăuţi

Biserica medievală a Pătrăuţilor a fost construită în anul 1487. Ea propune în spaţiul dintre pardoseală şi primul registru iconografic (spaţiu dedicat de obicei draperiei sub formă de perdea) o interesantă înşiruire de motive geometrice alese aparent aleatoriu. Draperia în formă de perdea nu este exclusă din ansamblul decorativ, ci este pictată sub nivelul decoraţiilor geometrice fiind micşorată progresiv dinspre pronaos (aproximativ 70 cm), spre naos şi altar (aproximativ 30 cm). Acest ansamblu decorativ inedit pentru Moldova a fost observat de istoricii de artă, care l-au asemănat motivelor geometrice bizantine din mozaicurile parietale.

Într-adevăr, pare greu de găsit o legătură simbolică între aceste figuri geometrice şi restul iconografiei, sau o logică organică în interiorul „draperiei” geometrice. Există însă trei puncte de congruenţă ale ansamblului care ne încredinţează că avem de-a face totuşi cu un analogon simbolic geometric. Sub icoana Coborârii la iad din naos, icoană ce substituie în cultul ortodox icoana Învierii, la nivelul draperiei este pictată o stea cu opt colţuri înscrise într-un cerc. Or, este cunoscut faptul că Hristos a înviat în prima zi a săptămânii, considerată şi glorificată liturgic ca a opta zi. De asemenea, autorii de teologie plasează parusia şi învierea oamenilor în a opta zi dumnezeiască, atunci când ziua a şaptea în care se desfăşoară istoria se va fi terminat.
Celelalte două puncte de congruenţă se află în altar, fiind legate de figura geometrică a rombului. Cunoscut în Evul mediu ca simbol al pietrei celei din capul unghiului, rombul este pictat de două ori la Pătrăuţi, o dată sub Iisus Hristos prunc pe sfântul disc, iar a doua oară sub proscomidiar, lucru care ne încredinţează despre folosirea rombului în cunoştinţă de cauză pentru a marca geometric piatra cea din capul unghiului edificiului eclezial: Iisus Hristos-Euharistia.

Pătratul, rombul, steaua cu şase colţuri şi steaua cu opt colţuri şi cercul sunt figuri geometrice folosite în decoraţia de la Pătrăuţi.

Din punct de vedere simbolic, pătratul este asociat dimensiunii telurice a creaţiei. Prin orientarea sa în patru direcţii pătratul surprinde cele patru dimensiuni ale teluricului (N, E, S, V).

Cele patru direcţii sunt marcate plastic fie cu ajutorul Rozei Vânturilor cunoscută şi sub numele de Stea cu opt colţuri, fie cu ajutorul coroanei cu patru fleuroni, atunci când se doreşte desemnarea Kosmosului (în icoana Pogorârii Duhului Sfânt) sau a kosmocraţiei în reprezentările diferitor împăraţi bizantini şi ale lui Pilat. Folosirea coroanei cu patru fleuroni în ciuda inexistenţei sale în recuzita de protocol bizantin poate fi un argument al valorii simbolice purtate de acest element plastic, valoare simbolică legată în mod evident de cele patru direcţii ale teluricului. Inserarea acestui element plastic în reprezentarea şarpelui-diavol din Ciclul creaţiei de la Suceviţa face trimitere în mod evident la pasajele biblice ce numesc pe diavol: „Stăpânitorul lumii acesteia” (Ioan 12, 31; 14, 30 ; 16, 11).
Cercul este asociat simbolic dimensiunii spirituale a creaţiei. Harta cruciată a Ierusalimului înscris în cerc demonstrează că simbolul este folosit cu această semantică pe spaţii geografice extinse. Imaginea oraşului Ierusalim este considerată o icoană a Ierusalimului ceresc.
Existenţa în Moldova a reprezentării iconografice cu Raiului-Ierusalim Ceresc ca o grădină-oraş înscrisă într-un cerc, arată că această semantică a cercului era cunoscută zugravilor moldoveni.
Întreaga existenţa umană se desfăşoară între teluric şi spiritual, iar din punct de vedere al formelor geometrice cu valoare simbolică, între pătrat şi cerc. Parcurgerea acestui drum, de la pătrat la cerc s-a transformat în matematica medievală într-o problemă cu semantică spirituală cunoscută sub numele de „cvadratura cercului”. Cheia acestei probleme este o adevărată piatră unghiulară, simbolizată geometric prin romb. Din punctul de vedere al teologiei creştine, parcurgerea cu succes a drumului de la teluric (pătrat) la spiritual (cerc) se poate realiza doar prin unirea cu Hristos – Piatra din capul unghiului. Observaţii personale efectuate în mai multe biserici din Europa, cât şi desene publicate de Gabriel Millet şi Gojko Subotić pot duce la convingerea că unii zugravi creştini asociază figura geometrică a rombului cu Iisus Hristos şi Euharistia, asemănător cu interacţiunea existentă la Pătrăuţi.
Stelele cu şase şi opt colţuri sunt figuri geometrice de tranzit între pătrat şi cerc. Dintre acestea, mai des folosită este steaua cu opt colţuri. Semantica acestei figuri este strâns legată de ziua a opta, ziua eshatonului (sfârşitul lumii). În arta creştină, această semantică însoţeşte şi figura geometrică a octogonului. Întâlnit de asemenea în banda decorativă de la Pătrăuţi, octogonul îşi face cunoscută prezenţa în arta creştină cel puţin din secolul al IV-lea după Hristos. Eusebiu de Cezareea scrie despre construirea de către Constantin cel Mare a unei biserici în formă de octogon în Antiohia. De asemenea, Sf. Grigore de Nyssa descrie, în scrisoarea a XVI-a „Către Amphilochius”, arhitectura unei capele pe care el o construise. Descrierea este foarte amănunţită din punct de vedere tehnic şi este interesant de urmărit cum Sf. Grigore se foloseşte de imaginea geometrică a crucii şi a cercului pentru a descrie planul octogonal. Primele biserici octogonale erau folosite ca mausolee pentru mormintele martirilor, deci simbolul geometric este legat de ideea de aşteptare a învierii generale.