Poeme de Max Jacob
Sursa imagine, aici.
Similar Posts
Tăcerea
Pentru că alchimiştii au făcut-o de aur şi prietena lor pe viaţă surdo-muţii, mult timp am crezut că e ceva de capul tăcerii. Din miile de zile şi nopţi petrecute pe spinarea planetei două treimi le-am tăcut. Nouă luni am tăcut mâlc. În compensaţie, îmi ascuţisem auzul ca lupu’ dantura. Auzeam prin pereţii elastici, de…
Ipoteştiul copilăriei sublimat în opera eminesciană
Ar fi aberant să se facă din Eminescu un Iisus (oricum, multe se găsesc în grădina criticii româneşti!); el rămâne ce i-a fost dat să fie: Sfântul preacurat al ghiersului românesc, aşa cum l-a numit Arghezi. Destinul a făcut să se nască în mediul citadin al Botoşanilor, târg înfloritor la vremea aceea, priitor mai degrabă părinţilor…
Eşichier 5
(foto: Wikipedia)
O interpretare etico-fenomenologică a fenomenului Piteşti
Una dintre închisorile la care ne raportăm într-un mod deosebit atunci când aducem în discuţie universul concentraţionar din România comunistă este cea de la Piteşti, locul celui mai mare genocid al sufletelor din Europa de Est, cum l-au numit mulţi istorici. Cele petrecute acolo sunt prea bine cunoscute şi de aceea lucrarea de faţă nu…
Unificarea datei Paştilor: o chestiune de normalitate şi bun simţ
Doi din cei patru coordonatori ai Septuagintei, traducerea pe care am iniţiat-o la Colegiul Noua Europă, sunt catolici: excelentele ebraizante şi clasiciste Francisca Băltăceanu şi Monica Broşteanu. Nu există oameni lângă care să mă simt mai bine şi cu care să-mi placă să stau mai mult la taclale; până şi „disputele” ştiinţifice devin un exerciţiu…
