Eşichier 5










(foto: Wikipedia)
Cu recentul său roman Asylant, aparut de numai câteva luni la Editura Curtea Veche, Liviu Bîrsan (n. 1970) se autodepăşeşte şi intră într-o zonă a valorilor confirmate ale literaturii române postcomuniste. Comentariul de pe copertă, scris de Bogdan Suceavă, îl descrie elogios, incluzând un mic citat reprezentativ: „Din lumea fără de fruntarii a ultimelor decenii, Liviu…
(foto: Wikipedia)
Istoria locală este o cenuşăreasă a culturii române, defavorizată fiind în faţa celei naţionale, construită în grabă, frenetic, sub presiunea evenimentelor, pentru a servi unor, e adevărat, nobile idealuri. Astăzi, însă, revenirea la cunoaşterea realităţilor locale ar feri România de uniformitatea culturală păguboasă ţinută în viaţă artificial, pe fond ideologic, de sărăcia concepţiei cu care, din…
Copil fiind, Carol I a avut o guvernantă franceză, domnişoara Picard, şi un consilier ecleziastic cu numele de Emele; şi-a făcut apoi studiile la Dresda. Sublocotenent la Münster, locotenent secund în regimentul de artilerie al Gărzii prusace, apoi elev la Şcoala de artilerie şi geniu de la Berlin, Principele Carol ia parte, în 1857, împreună cu…
William Shakespeare (1564-1616) continuă să fie tradus în toate limbile şi cu diferite sensibilităţi, iar o demonstraţie vie sunt traducerile doamnei Violeta Popa (foto) din Sonete. Strădania traducătoarei este uluitoare: pastrarea canonului rigid al sonetului şi în acelaşi timp redarea în muzicalitate carpato-danubiană, ritm şi rimă, a ceea ce podurile Tamisei recunosc ca substanţă…
E uşor de văzut cum, pe ansamblul istoriografiei române, naţionalismul este trăsătura cel mai larg împărtăşită. Excepţiile, cu atât mai notabile, marchează o schimbare radicală a paradigmei, fie că e vorba de materialismul istoric impus în anii ’50, fie de antropologia istorică propusă în anii ’80-’90 în scrierile lui Zoe Petre ; de obicei însă,…