Cei care, însuşindu-şi manualele şcolare ale epocii de după anii 1950, au rămas şi astăzi cu ideea că Eminoviceştii au fost nişte sărăntoci, inculţi şi ignoranţi se înşală amarnic, căci documente de arhivă dovedesc contrariul. Sigur, familia a avut şi necazuri, cum i se întâmplă oricărui om a cărui viaţă, dacă nu este cu totul…
Nu cred ca va fi fost prezent cineva în publicul mesei rotunde din 14 ianuarie de la Muzeul literaturii române şi apoi, a doua zi, în aula Academiei Române, care să nu fi simţit mirosul dulceag amărui al pesimismului acuzator (pentru că despre asta este vorba), faţă de mai tinerele generaţii care „şi-au pierdut interesul”, „nu…
Oglindanet are bucuria să vă prezinte primele două Satire ale lui Mihai Eminescu în traducerea franceză a Elisabetei Isanos şi în interpretarea Principelui Radu al României. Trebuie să revenim la titlul originar şi corect al acestui ciclu de cinci capodopere, Satire, nu Scrisori. Modelul direct al lui Eminescu sunt Satirele poetului latin Horaţiu. În al doilea…
Multă cerneală a curs în istoria literaturii române recente pe altarul operei lui Eminescu, pentru a o analiza, discuta, pune în valoare şi câteodată pentru a o minimaliza. În această pădure de idei există o zonă mai puţin bătută de exegeza românească, fie ea şi de excelenţă. Puţini sunt cei care s-au aventurat dincolo de clişeele…
Într-o carte de amintiri despre Eminescu am citit că ultimul cuvânt rostit conştient de el a fost „Ajutor”, strigăt disperat din careta care-l ducea spre sanatoriu. Am epuizat în felul meu, în această selecţie de texte, o parte din sentimentele pe care mi le-a trezit, în imaginaţie, această crudă amintire. De patruzeci de ani tot lucrez…
Ar fi aberant să se facă din Eminescu un Iisus (oricum, multe se găsesc în grădina criticii româneşti!); el rămâne ce i-a fost dat să fie: Sfântul preacurat al ghiersului românesc, aşa cum l-a numit Arghezi. Destinul a făcut să se nască în mediul citadin al Botoşanilor, târg înfloritor la vremea aceea, priitor mai degrabă părinţilor…