Eu…

L-am cunoscut pe Vintilă Horia la o manifestare culturală a exilului, în 1977. Ne-am simpatizat imediat. Prima impresie de care îmi amintesc este cea a unui om de o extremă eleganţă aristocratică în comportament, neobişnuită în zilele noastre. Erudiţia lui era evidentă, dar ea apărea ca o stare dacă vom şti.

În acelaşi timp, Ziarul de Iaşi a remarcat că „rămâne însă o realitate faptul că mulţi preoţi au fost constrânşi de Securitate să fie informatori, datorită faptului că aceştia aveau contacte foarte apropiate cu enoriaşii. Prin taina confesiunii preoţii aflau aproape totul despre viaţa personală a credincioşilor” (3 iulie 2001). Ticu Dumitrescu, la rândul său, a arătat că şi el aflase, din dosarul lui de Securitate, că doi preoţi dăduseră informaţii despre tatăl său (7 iulie 2001).

În acelaşi timp, Ziarul de Iaşi a remarcat că „rămâne însă o realitate faptul că mulţi preoţi au fost constrânşi de Securitate să fie informatori, datorită faptului că aceştia aveau contacte foarte apropiate cu enoriaşii. Prin taina confesiunii preoţii aflau aproape totul despre viaţa personală a credincioşilor” (3 iulie 2001). Ticu Dumitrescu, la rândul său, a arătat că şi el aflase, din dosarul lui de Securitate, că doi preoţi dăduseră informaţii despre tatăl său (7 iulie 2001).

Ştirea că anumite informaţii obţinute prin spovedanie ar fi putut ajunge pe masa autorităţilor comuniste a fost lansată iniţial la mijlocul anului 1998, provocând un scandal public la care o contribuţie însemnată a avut-o mass-media locală, deşi nu au fost prezentate nici un fel de dovezi concrete în sprijinul acestor grave acuzaţii. Senatorul creştin-democrat Ioan Moisin (membru al Bisericii Greco-Catolice) a vorbit în numele multor români atunci când a cerut să i se spună „în al cărui serviciu se aflau preoţii care au relatat Securităţii ceea ce au aflat la confesiune, al lui Hristos sau al Securităţii? Patriarhul şi episcopii ar trebui să ne spună pedeapsa pe care canonul bisericesc o prevede pentru divulgarea secretului confesiunii şi dacă această pedeapsă a fost aplicată!” În acelaşi timp, Ziarul de Iaşi a remarcat că „rămâne însă o realitate faptul că mulţi preoţi au fost constrânşi de Securitate să fie informatori, datorită faptului că aceştia aveau contacte foarte apropiate cu enoriaşii. Prin taina confesiunii preoţii aflau aproape totul despre viaţa personală a credincioşilor” (3 iulie 2001). Ticu Dumitrescu, la rândul său, a arătat că şi el aflase, din dosarul lui de Securitate, că doi preoţi dăduseră informaţii despre tatăl său (7 iulie 2001).

După căderea comunismului, deschiderea unor arhive, secrete pană atunci, un număr de probe certe au demonstrat că numeroşi clerici şi ierarhi ortodocşi au colaborat activ cu Securitatea. În general, dezbaterea publică s-a concentrat asupra revelaţiilor care pretindeau că unii preoţi ortodocşi ar fi încălcat secretul spovedaniei, oferind poliţiei politice comuniste informaţii obţinute pe această cale. În stilul lor caracteristic, ierarhii Bisericii Ortodoxe Române au respins aceste acuzaţii ca fiind complet nefondate, însă atitudinea lor a sporit şi mai mult neîncrederea publicului şi i-a determinat pe mulţi jurnalişti, intelectuali, oameni politici, istorici şi teologi să încerce să analizeze consecinţele politice.