Încă o pată de ruşine pe obrazul B.O.R.

* * * * *

Scrisoare deschisă Patriarhului Daniel

13 iulie 2011Râmnicu-Vâlcea, Vălcea

Patriarhia Română, Str. Antim nr. 29, Bucuresti

Către PF Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Preafericirea Voastră,

Mă numesc Duţă Adriana şi  vă   scriu această scrisoare la 10 zile dupa înmormântarea bunicului meu Spătaru Nicolae (73 de ani) din localitatea Lupoaia, comuna Pesceana, jud. Vâlcea.

Vă   scriu solicitându-vă scuze publice oficiale în numele instituţiei pe care o conduceţi pentru modul inuman, discriminatoriu, intolerant, fundamentalist şi  necreştin în care reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Române din zonă l-au tratat atât pe bunicul meu înainte de a muri cât şi  familia noastră dupa ce acesta a murit.

Concret, pe data de 1 iulie 2011, bunicul meu a decedat după o lungă suferinţă. Cu o săptămână înaintea decesului, preotul ortodox Păuşescu Nicolae Adrian din localitate, ştiind că bunicul meu este pe moarte, a venit la noi acasă şi  a făcut presiuni pentru a-l înmormânta ortodox, deşi  ştia că suntem greco-catolici. I-am spus că atât bunicu cât şi  noi suntem greco-catolici şi-l vom înmormânta cu preot greco-catolic. Ne-a ameninţat că dacă nu va face el înmormântarea ne va băga în puşcărie, ne va da afară de la serviciu şi  că nu ne va lăsa să-l îngropăm în cimitirul public din localitate.

În seara zilei de 1 iulie, la câteva minute după ce bunicu a murit, preotul ortodox din localitate împreună cu câţiva  consilieri ai parohiei ortodoxe – cel puţin aşa s-au prezentat – au intrat peste noi în casă aducând obiecte de cult pentru înmormântare de la biserica ortodoxă, deşi  noi le aveam pe ale noastre.

Cu bunicul mort în casă, preotul dumneavoastră, prin această atitudine iresponsabilă şi  lipsită de respect pentru credinţa şi  durerea noastră, aproape că a generat o bătaie. Preotul ortodox a plecat în cele din urmă, nu înainte însă de a continua să ne ameninţe că nu ne vă lăsa să-l îngropăm pe bunicu în cimitir.

A doua zi, sâmbătă, 2 iulie, presiunile şi  ameninţările preotului ortodox din localitate asupra familiei noastre au fost întărite de protopopul ortodox de Drăgăşani, pr. Busaga Mădălin, care ne-a chemat la poliţie şi  ne-a cerut hârtii peste hârtii să dovedim că avem dreptul să ne îngropăm tatăl şi  bunicul în cimitirul public din localitate. În seara zilei de sâmbătă, reprezentanţii Bisericii dumneavoastră au făcut plângere la poliţie împotriva noastră că nu avem dreptul să ne îngropăm mortul în cimitir.

De ani de zile reprezentanţii Bisericii dumneavoastră fac toate presiunile imaginabile şi  inimaginabile pentru a-i opri pe credincioşii greco-catolici din Pesceana să intre în cimitirul din localitate pentru a-şi  îngropa morţii ori să se roage la căpătâiul celor care deja au murit. Există o hotărâre definitivă şi irevocabilă a justiţiei române care ne dă dreptul să ne îngropăm morţii în cimitir şi  să ne rugăm la mormintele celor morţi, hotărâre pe care insă reprezentanţii Bisericii dumneavoastră o ignoră.

În cazul înmormântării bunicului meu, atitudinea intolerantă, fundamentalistă şi  lipsită de respect a reprezentanţilor instituţiei pe care o conduceţi a culminat cu intervenţia vicarului Arhiepiscopiei ortodoxe a Râmnicului, pr. Emilian Grosenoiu, care în dimineaţa zilei înmormântării, pe 3 iulie, a venit la cimitir şi  a făcut toate presiunile imaginabile şi  inimaginabile pentru a opri terminarea gropii şi  a ne lasa în cimitir să ne îngropăm mortul.

Acesta a spus că nu putem să-l îngropăm pe bunicu în cimitir pentru că este greco-catolic, dar că dacă dorim ni-l ia el de-acasa şi-l îngroapă ortodox. În loc să stau să-mi plâng bunicul şi  să petrec ultimele ore cu el înainte de a-l îngropa, am stat la cimitir să mă asigur că groapa e terminată, fiind agresată verbal în tot acest timp de vicarul Arhiepiscopiei Râmnicului.

Până la urmă l-am îngropat pe bunicu în cimitirul public din localitate aşa cum a dorit el şi cum am dorit şi noi, cu preot greco-catolic. Totul s-a făcut însă sub o presiune şi ameninţare continuă din partea preoţilor dumneavoastră, lucru care a creat o tensiune greu de imaginat mai ales pentru o înmormântare.

Nu e suficient că reprezentanţii Bisericii dumneavoastră nu ne-au respectat durerea şi  doliul, dar acum ne ameninţă că ne vor scoate mortul din pământ.

Preafericite Părinte,

Cu o săptămâna înainte de a muri, bunicul meu, în loc să se poată reculege în linişte şi  pace ştiind că va da ochii cu Dreptul Judecător în curând, prin atitudinea lipsită de respect a reprezentantului instituţiei dumneavoastră i-aţi tulburat şi ultimele zile câte a mai avut de trăit pe acest pământ.

După ce a murit, în loc să stau să plâng la sicriul bunicului meu şi să plâng pierderea celui care m-a crescut, am fost harţuită continuu de reprezentanţii Bisericii dumneavoastră care nu numai că nu mi-au respectat durerea şi  doliul, dar au dovedit că nu au respect nici pentru vii şi  nici pentru morţi.

Tot timpul ne spuneau că-l iau ei pe bunicu şi-l îngroapă ortodox şi  astfel scandalul se termină (de parcă noi am fi început scandalul), ca şi cum bunicul nu ar fi fost un om care a avut o conştiintă şi  libertatea să îşi  aleagă propria credinţă.

Prefericirea Voastră,

Faptul că de la trei nivele ierarhice diferite din Biserica dumneavoastră s-au facut presiuni asupra familiei noastre să nu-l îngropăm pe bunicu greco-catolic, aşa cum a dorit, nu se poate vorbi despre un caz izolat de preot ortodox extra-zelos, ci despre o politică agresivă clară, de la nivel instituţional, pe care Biserica pe care o conduceţi o duce contra credincioşilor greco-catolici.

Din păcate, lipsa de decenţă, respect şi consideraţie pe care reprezentanţii Bisericii dumneavoastră au arătat-o în cazului bunicului şi  familiei mele nu este sngulară nici în Pesceana, şi  nici în România.

În calitatea pe care o aveţi sunteţi responsabil de acţiunile reprezentanţilor instituţiei pe care o conduceţi, de aceea vă solicit scuze publice oficiale, în numele Bisericii Ortodoxe Române, pentru modul inuman, discriminatoriu, intolerant, fundamentalist şi necreştin cu care aţi intervenit în vieţile noastre.

În secolului XXI nici o altă familie din România nu mai poate fi supusă unui asemenea tratatement abuziv şi  necreştin de instituţia pe care o conduceţi, indiferent de ce credinţă ar avea.

Duţă Adriana