O colecţie de neocolit: Sources chrétiennes

La 10 decembrie 1942 Jean Daniélou îi scria editorului său: „Mă bucur enorm pentru apariţia primului volum din Sources chrétiennes şi sunt nerăbdădor să-l văd.”

Întemeierea, la Lyon, în timpul ocupaţiei germane, a acestei colecţii de scrieri din Sfinţii Părinţi marchează o dată în istoria teologiei catolice a secolului XX. Coordonatorii sunt doi iezuiţi, Henri de Lubac şi Jean Daniélou, colaboratorii se recrutează din toate mediile ecleziastice şi universitare, după criteriul competenţei. E vorba de un proiect deopotrivă intelectual şi spiritual: să li se redea Părinţilor, greci şi latini (dar mai ales greci) influenţa pe care o pierduseră aceştia în formarea elitelor creştine, clerici şi laici. Proiectul îşi are rădăcinile în 1937, când Părintele Fontoynont, excelent elenist, autor al unui manual de greacă veche folosit şi astăzi în Franţa, devine pentru câţiva ani „prefect de studii” la Scolasticatul de la Fourvière (cartierul „de sus” al Lyonului). Chiar dacă iniţiativa Părintelui Fontoynont s-a soldat cu un eşec (Roma nu i-a acordat binecuvântarea), succesorii săi, care vor avea mai mult noroc, nu vor uita lecţia profesorului. Sources („Izvoare”, aşa se numea la origine colecţia) se doreşte un fel de „Budé” creştină, altfel spus, o colecţie de „înaltă vulgarizare”. Ce argumente justifică întemierea unei asemenea colecţii? Le regăsim în primul proiect, redactat de Fontoynont: 1) Părinţii „ne oferă exemplul unic al unor spirite remarcabile ce doresc să câştige de partea credinţei lor o lume cu totul păgână.” De ce nu s-ar repeta istoria şi acum? Biserica actuală, în luptă cu neopăgânismul ambiental, găseşte în Biserica veche, luptându-se cu păgânismul de atunci, un sprijin şi un model vrednic de urmat. 2) A-i face cunoscuţi în Occident pe Sfinţii Părinţi orientali, de limbă greacă, înseamnă a juca o carte importantă în procesul reunificării, al ecumenismului, dat fiind că Părinţii au furnizat Bisericilor, ortodoxe mai ales, întreaga „armătură” teologică şi spirituală. 3) Revalorizarea patristicii trebuie să permită, de asemenea, „reorganizarea învăţământului ecleziastic, mai ales a disciplinelor teologice”. 4) Această revalorizare e susceptibilă să opereze o reformă la nivelul vieţii spirituale, eliberând spiritualitatea catolică de pietismul şi moralismul edulcorat, caracteristic epocii, şi reancorând-o în dogmă, căci „Părinţii îngemănează, într-un mod viu, teologia, exegeza şi spiritualitatea.” 5) În fine, întreprinderea Sources chrétiennes ar acoperi o lacună în peisajul intelectual francez. Printre cei dintâi Părinţi traduşi în colecţie se numără Grigore de Nyssa, Clement Alexandrinul, Atenagora, Nicolae Cabasila, Origen şi Maxim Mărturisitorul.

În momentul în care scriu, colecţia a ajuns la numărul 533, ultimul volum apărut fiind Comentariul lui Rabanus Maurus la Cartea lui Ruth. În general, dar nu sistematic, volumele reprezintă teze de doctorat. Ele cuprind o ediţie critică a textului grec sau latin, însoţită de o traducere franceză cât mai exactă. Unele volume au studii introductive foarte ample, cum este cazul Tratatului practic al lui Evagrie Ponticul. De asemenea, cititorul dispune de indici biblici, tematici, prosopografici. Pe lângă texte patristice creştine, Sources chrétiennes a publicat şi texte iudaice, între care trebuie menţionate scrierile exegetice ale lui Philon din Alexandria. Actualmente, micul grup de şase cercetători-redactori sunt membri ai CNRS (Centre national de la recherche scientifique). Ordinul fondator, al iezuiţilor, este în continuare prezent, prin cinci „veterani” de marcă, precum şi printr-unul din cei doi tineri directori ai Institutului, părintele Dominique Gonnet. Celălalt director, Bernard Meunier, este laic, profesor la Facultatea de teologie din Lyon. Mai trebuie amintit şi faptul că, în fiecare an, Sources chrétiennes organizează o săptămână de iniţiere în ecdotică (editare de text). Dovadă supremă a recunoaşterii valorii sale internaţionale, în anul 2009, Institutul Sources chrétiennes a primit prestigiosul premiu Paolo VI, acordat de Papa Benedict al XVI. Pentru informaţii suplimentare consultaţi site-ul Institutului, accesibil pe adresa http://www.sources-chretiennes.mom.fr, precum şi clasica monografie a lui Etienne Fouilloux, La collection „Sources chrétiennes”. Editer les Pères de l’Eglise au XXe siècle, Paris,1995.

 *

De asemenea, cititorii francofoni ai revistei Oglindanet pot asculta, pe canalul de televiziune KTO, un amplu interviu (52 minute) despre Sources chrétiennes cu Jean-Noël Guinot, fost director al Institutului, şi cu părintele Dominique Gonnet:

http://www.ktotv.com/videos-chretiennes/emissions/nouveautes/la-foi-prise-au-mot-sources-chretiennes/00048219