Apariţii de ultimă oră

Lucrarea părintelui Radu Botiş – „Aspecte pedagogice şi catehetice în lucrarea de mântuire a Domnului Iisus Hristos” – are în vedere unul dintre aspectele fundamentale ale teologiei creştine. În cadrul hristologiei ortodoxe asocierea Persoanei divino-umane a Mântuitorului Iisus Hristos cu sintagma „Învăţătorul prin excelenţă”, corespunde, la modul potrivit, în termeni umani, Revelaţiei pe care El o aduce. Hristos e Învăţătorul prin excelenţă, Învăţător cu autoritate, întrucât transmite învăţătura vie, proprie, despre Dumnezeu.

Conţinutul învăţăturilor lui Iisus Hristos este Hristos Însuşi. Revelaţia însăşi, în punctul ei culminant, este Hristos. Fiind Revelaţia desăvârşită, Hristos nu e numai Revelaţia despre Dumnezeu, ci, fiind Dumnezeu-Omul, El este şi descoperirea omului adevărat. Îl amintim aici pe Fergus Gordon Kerr care spune că „singurul om adevărat care a trăit pe acest pământ a fost Hristos”. El ne-a arătat ce înseamnă să fim oameni. Dumnezeu ne-a arătat ce înseamnă să fii om. Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Întrupat, este, prin aceasta, modelul personal general uman.

Prin Persoana şi opera Sa, Mântuitorul este Cel Care explică, Care face vizibile şi limpezi raţiunile („λογοι”) lui Dumnezeu în lume, fie că ne referim la aspectul primordial, creaţional, fie că ne referim la aspectul soteriologic. Hristos este interpretul Scripturilor în sensul că el exprimă în limbaj omenesc ceea ce ştia din veci, în sfatul Treimic, de la Tatăl. În acest context activitatea catehetică a Mântuitorului nu e altceva decât revelarea, în termeni perceptibili, a iubirii Treimice faţă de lume şi om.

Parabolele şi pildele Mântuitorului, nu trebuie să fie, din punct de vedere semiotic, izolate sub un aspect strict moral. Ele se înscriu, prin excelenţă, în categoria acelor exprimări care, sub forma cuvintelor înţelese de oameni, trimit la o realitate infinit mai profundă, inexprimabilă, inepuizabilă ca sens şi depăşind orice înţeles. Lucrarea părintelui Radu Botiş vizează tocmai o astfel de realitate. Ea are în vedere acea învăţătură a lui Iisus Hristos care se adresează celui mai profund plan al sensibilităţii, al conştiinţei umane. Prin parabolele şi pildele Sale, Hristos se descoperă ca fiind Învăţătorul tuturor oamenilor („Voi Mă numiţi pe Mine: Învăţătorul şi Domnul, şi bine ziceţi, căci sunt.” – Ioan 13, 13), întrucât se adresează unei profunzimi în care se regăsesc toţi – sau în care s-ar putea regăsi; în care ar trebui să se regăsească. Şi prin aceasta Hristos ni se descoperă a fi modelul Pedagogului suprem, modelul preotului, al profesorului, al credinciosului de lângă, personalităţi care, fiecare şi împreună, sunt chemate să vizeze acelaşi obiectiv existenţial: mântuirea omului.

Lucrarea de faţă – cu atât mai mult prin faptul că aparţine unui preot al Bisericii – întregeşte, în modul ei specific, acea categorie de lucrări din teologia noastră care prin darul învăţării ni-L descoperă pe Dumnezeu ca om şi pe om ca potenţial dumnezeu.

Scopul învăţării este mântuirea. În acest context considerăm că o astfel de lucrare nu poate fi decât binevenită spre întărirea credincioşilor şi, nădăjduim, spre mântuirea lor.

Asist. univ. dr. Valerian Marian

Facultatea de Teologie Ortodoxa Baia Mare

Lucrarea “Ulmeni Maramureş. Studiu monografic”, reprezintă mult mai mult decât o simplă abordare descriptivistă a unei localităţi sau, eventual, o succintă incursiune în istoria ei. Ea îşi depăşeşte spectaculos caracterul monografic la care ne-am fi aşteptat, în mod firesc, de la o lectură de asemenea natură, exprimând – cu maximă forţă de sugestie – ataşamentul uriaş al autorilor faţă de ambientul socio-cultural, spiritual şi economic în care îşi derulează ciclul de zi cu zi al vieţii.

Nu trebuie însă să credem că pasiunea Părintelui Radu Botiş precum şi a profesorului de istorie Mircea Botiş pentru locurile natale îi îndrumă înspre elaborarea unei analize subiective, pigmentate cu nuanţe apologetice sau cu atitudini de partizanat. Nu este deloc vorba de aşa ceva, pentru că, pe tot parcursul textului, cercetarea îşi menţine o doză suficientă de rigurozitate, o moderaţie generată de un vizibil bun simţ nativ, o argumentaţie temeinică şi, nu în ultimul rând, o documentare şi un bagaj informaţional adânc ancorate în surse arhivistice şi bibliografice îndeajuns de relevante prin abundenţa lor.

Desigur, în pofida celor afirmate mai sus, cartea rămâne totuşi, în primul rând, o monografie, construită cu răbdare intelectuală, migală şi sobrietate şi, ca atare, ea conţine toate ingredientele necesare unei întreprinderi serioase de acest gen. Nu lipsesc din structura ei explicitările atente, referitoare la încadrarea geografică şi administrativă a urbei, fermecătoarele şi flexibilele detalii istorice privind evoluţia comunităţii locale, trimiterile pertinente la dinamica istoriei confesionale a arealului focalizat, consideraţiile judicioase legate de maturizarea şi eficienţa societăţilor culturale şi ale bibliotecilor din zonă, interesantele aspecte de istorie regională a învăţământului şi multe alte elemente narative lămuritoare, mai mult sau mai puţin semnificative prin importanţa şi rezonanţele lor, dar care, însumate, recompun un peisaj istoric, social, cultural, economic, politic şi spiritual impresionant prin specificitatea sa şi prin valenţele sale bine individualizate.

Ne întăresc, de asemenea, convingerea că avem de-a face cu un efort consistent numeroasele rânduri şi pasaje dedicate componentelor naturale care încadrează aşezarea şi modului în care ele au influenţat devenirea populaţiei din teritoriu. Părţile de text înglobând această problematică se axează, cu precădere, pe punerea în lumină a reliefului, a resurselor naturale, a tipurilor de sol, a climei şi temperaturii şi, nu în ultimul rând, a caracteristicilor atmosferice. Această scenografie a demonstraţiei – de-a dreptul barocă prin belşugul ei – are menirea de a ne introduce gradual în esenţa şi subiectul propriu-zis al naraţiunii, şi anume comunitatea cu trăsăturile ei particulare, cu trecutul ei şi cu starea ei actuală. În respectiva problematică sunt incluse competente aprecieri ce surprind potenţialul demografic local, schema etnică şi confesională aparte a regiunii, caracteristicile nivelului de trai din teritoriu, toate acestea susţinute şi prin argumentele statisticilor şi recensămintelor oficiale, mai vechi sau mai noi.

Pas cu pas, autorii ne apropie în descrierea lor de perioada contemporană şi chiar ultracontemporană, oferindu-ne date de cea mai recentă actualitate despre producţia şi centrele economice din zonă şi despre reţeaua de sănătate şi de învăţământ a oraşului şi a spaţiului adiacent lui. Ni se aduc până şi lămuriri cu privire la situaţia politică actuală din teritoriu şi la activitatea din ultimele decenii a primarilor urbei.
Lucrarea mai încorporează şi alte chestiuni de mare varietate, precum cea a stării şi dinamicii forţei de muncă, cea a emigraţiei şi a muncii în străinătate, cea a punctării funcţiilor economice de azi ale comunităţii etc.

Ca zonă de tradiţie predominant agricolă, regiunea beneficiază de o atentă explicitare în ceea ce priveşte acest domeniu de producţie. Profitând de atingerea unui asemenea subiect, autorii schiţează o succintă istorie agrară a regiunii, în centrul căreia poziţionează tematica eficienţei şi particularităţii culturilor, cea a raporturilor de proprietate (cu largi referiri la moştenirea istorică a domeniilor feudale) şi cea a legislaţiei de specialitate.

O altă constatare benefică este aceea potrivit căreia în construcţia textului predomină apelul la istorie, fapt care facilitează în mare măsură mai buna înţelegere de către lector a tuturor proceselor şi fenomenelor ce au afectat şi afectează în continuare devenirea comunităţii locale. Legătura dintre diversele evenimente istorice şi devenirea, uneori sinuoasă, a factorului uman face naraţiunea mai captivantă şi contribuie, în acelaşi timp, la accelerarea receptării mesajului transmis către cititor.

În ceea ce priveşte perioada contemporană, sunt totodată decelate, cu abilitate, creşterile şi scăderile care au marcat aşezarea şi împrejurimile ei pe parcursul celor două războaie mondiale (cu paranteze largi dedicate momentului Marii Uniri), în epoca interbelică, în regimul socialist, în perioada de tranziţie post-comunistă şi în anii din urmă. Comparaţia dintre factorii care au influenţat localitatea în timpul comunismului şi cei ce s-au manifestat ulterior, în ultimele două decenii, este extrem de sugestivă şi se conturează dintr-o perspectivă limpede şi obiectivă.

Optica autorilor faţă de chestiunile analizate se menţine mereu critică, moderată şi atentă la detalii. Nu lipsesc nici consideraţiile de factură sociologică, antropologică şi etnografică, foarte utile susţinerii ştiinţifice a travaliului efectuat. Trimiterile la datini, obiceiuri, ocupaţii vechi, credinţe populare, mituri, port, grai etc. şi referirile la ciclul vieţii, la sărbători şi la jocuri completează tabloul unei lumi de mare profunzime, complexitate şi spectaculozitate prin trecutul, evoluţia, dezideratele şi căutările ei actuale. Galeria personalităţilor care prin carierele lor umaniste, ştiinţifice, culturale, artistice, juridice, administrative sau de altă natură şi-au câştigat un loc privilegiat în societatea românească, bine conturată de autori, vine şi ea să întregească imaginea aşezării ca punct de consistentă şi multiplă semnificaţie pe harta istorică a României.

În concluzie, putem afirma, fără putinţă de tăgadă, că efortul apreciabil al celor doi autori (preot şi profesor) de a reda propriului ambient local o identitate, nu numai istorică, binemeritată este extrem de util atât pentru specialişti (cei cu preocupări de istorie, istoriografie, monografie, demografie, antropologie, sociologie, etnografie etc.), cât şi pentru publicul interesat de particularităţile unui spaţiu oarecum restrâns, dar aparte prin farmecul său. În lumina celor constatate mai sus, ne exprimăm convingerea că avem în faţa noastră o reuşită editorială, construită cu seriozitatea şi acribia investigaţiilor istorice din trecut, dar orientată cu toată deschiderea înspre viitor.

C.Ş. I Dr. Remus Câmpeanu,
Institutul de Istorie “George Bariţiu” din Cluj-Napoca
al Academiei Române

Sursa imagine, aici.