Ce s-ar fi întâmplat dacă…

Ce s-ar fi întâmplat dacă fiecare agent de securitate, care pleacă noaptea la arestări, nefiind sigur că se mai întoarce viu, şi-ar fi luat rămas-bun de la familie? Dacă, în timpul arestărilor în masă, de pildă la Leningrad, când un sfert din oraş a fost întemniţat, oamenii n-ar fi stat ascunşi în vizuinilor lor mistuiţi de spaimă ori de câte ori se trântea uşa de la intrare şi răsunau paşi pe scară, ci ar fi înţeles că nu mai au ce pierde şi, în vestibulul locuinţei lor, ar fi organizat netemători ambuscade din câţiva oameni, înarmaţi cu topoare, ciocane, vătraie şi orice le-ar fi căzut sub mână? Căci e ştiut că aceşti vizitatori nocturni nu vin cu bune intenţii, astfel încât nu vei greşi altoindu-l pe ucigaş. Ori duba neagră, cu şoferul rămas în stradă singur, să fie alungată ori să i se spargă cauciucurile. Organul ar fi rămas repede fără cadre şi mijloace auto şi, cu tot nesaţul lui Stalin, blestemata maşină s-ar fi oprit. Dacă… dacă…

Pur şi simplu am meritat tot ceea ce a urmat.

(din Arhipelagul Gulag, traducere de Nicolae Iliescu)

 (foto: rfi)