Omul acesta Omul acesta ţine ochii închişi. Larg, cât poate el de larg închişi, până la marginea lumii. Omul acesta calcă apăsat, apăsat, parcă şi-ar săpa groapa în mers. Omul acesta îşi ia piatra de pe inimă şi-o aruncă în geamul vecinilor. Omul acesta vrea să scape de el. Dă la întors pielea singurătăţii cu…
În vremea despre care glăsuieşte povestea noastră, trăia pe fundul mării în ape tulburi, reci şi neprietenoase o mică sirenă. Acolo venise pe lume într-o scorbură calcaroasă săpată de curenţii marini, în negura adâncurilor unde cu greu îşi făcea loc câte o rază de soare. Cu toată vitregia locului, mica noastră sirenă se născuse cu…
Pe la 1810, cu prilejul săpăturilor pentru extinderea felinarelor de noapte în Bucureşti, lopata unuia dintre zilieri se împiedică, cu un zgomot dogit, în carcasa unei cutiuţe din tablă. În afara împrejurării şi a locului în care o aflase nu se remarca prin nimic. Era o cutiuţă cu capacul boltit, asemănător cuferelor, numai că la…
Pe bune, nu e vorba de nici un clip electoral cu preşedintele tău în rolul meteorologului trufaş care ar putea schimba oricând ploaia cu zăpada cu acelaşi efect. Nu, ninge real, dragă Stolo, ninge abundent în beneficiul culturilor agricole, al bazinelor hidrografice şi spre bucuria împătimiţilor slalomurilor, fandărilor şi eschivelor pe schiuri între care ştiu…
Domnul Ics, vechi inspector guvernamental, tocmai se ridică pe la şapte din aşternuturi după care îşi privi într-un gest reflex ceasul, gata să întreprindă ritualul duşului matinal. Fiind posesorul unui fizic atletic, ca de rugbist, cu părul uşor grizonat, tuns perie, cu faţa gălbui-măslinie punctată de doi ochi negri ce păreau că pătrund miezul lucrurilor,…
României regale Zăream aproape ţărmurile arse, nituite de soare. La prova, subţirateci platani se-arcuiau vibratorii în aer. Călătoream. Călătoream neştiind încotrova ne-ncredinţase soarta cu-al mării aprig vaier. Încet, pe negândite, se îngusta orizontul de ape străluminat din adâncuri de osuarele şi dinastiile peştilor. Pânza întinsă ca arcul aducea mai aproape clipa când în vârful catargului…
(în memoria lui Vaclav Havel) În ţara aceea balcanică, meridional-temperată, acolo unde mâncarea naţională a locuitorilor ei, mămăliga, se spunea că nu poate exploda decât în cerul gurii, venise ceea ce puţini şi-ar fi închipuit: vremea mişcărilor de stradă, a demonstraţiilor asurzitoare, în sfârşit, a protestelor violente. Venise, carevasăzică, vremea schimbării. Revoluţia, sau ceea ce…
S.F. De nimeni nimănui nu-i pasă. Cu mosc îmbălsămez statuile prin parcuri. Povara globului pe umeri mi se lasă, trăgând în mere şi în afişe sângerii cu arcuri. Port mărăcini şi fluturi „cap de mort” la butonieră. În ape cu bulboane visele-mi înec, dar am să-ncep de azi, promit, o nouă eră, fără apucături de…
Cu un pumn de cuvinte Rămâne discutabilă ipoteza că politicul ar coborî, după unii, poezia până acolo încât ar face din ea un simplu obiect de consum sau ceva asemănător prospectului de medicamente. Oricum, dacă şi câtă există, e singura armă cu repetiţie pe care ştiu şi mă încumet s-o mânui, puţinele flori în…
„Pachetul cu cărţi şi scrisori care a ajuns la postul Radio Europa Liberă, la 25 octombrie 1989, a stârnit un mare entuziasm în redacţie.” Iată cum vorbea despre acest episod chiar unul dintre realizatorii emisiunii din 26 oc¬tom¬brie 1989, N.C. Munteanu: „Sunt zile când crezi că singurul lucru care-ţi mai rămâne de făcut e să…
După mai bine de douăzeci de ani de când resorturile şi motivaţia din care s-a născut au devenit caduce, iar libertatea de expresie, literă de lege, poate părea oarecum tardiv, anacronic şi neserios să vorbeşti despre literatura samizdat din România. Mult timp, rezervele personale în faţa unui asemenea demers au avut în vedere mulţimea de…
Hoţul se furişă pe fereastra întredeschisă a băii, se prelinse ca o apă întunecată, murdară pe pervazul şi peretele interior şi, în vreme ce încerca să se orienteze în clar-obscurul încăperii, îşi puse pe faţă o bandă din carton în care erau decupaţi doi ochi alungiţi de pisică, întocmai ca la balurile mascate. Mergea la…
Pentru că alchimiştii au făcut-o de aur şi prietena lor pe viaţă surdo-muţii, mult timp am crezut că e ceva de capul tăcerii. Din miile de zile şi nopţi petrecute pe spinarea planetei două treimi le-am tăcut. Nouă luni am tăcut mâlc. În compensaţie, îmi ascuţisem auzul ca lupu’ dantura. Auzeam prin pereţii elastici, de…
De pe urma meşterului Manole, simplă coincidenţă de nume şi rang cu omonimul său baladesc, rămase o casă ridicată la marginea oraşului într-o zonă liniştită, încă patriarhală, care îl costase şase ani de privaţiuni, doi băieţi trecuţi bine de treizeci de ani ce aveau la rândul lor copii şi o fotografie de grup format A4…
Un păpuşar, cu drept temei numit Animatorul, într-un târziu, dintre cortine grele de mătase, din tainice culise, la rampă, în lumină, veni să facă sluj, pe cel viteaz, cel bun, pe scamatorul, cu măşti din cânepă şi fard închipuind bursuci, ogari, paiaţe. El tuturor succes de casă şi de public le promise, cu arta…