Eu şi statuia
În clipele mele de răgaz, învăţ o statuie să meargă.
Dată fiind imobilitatea ei prelungită în exces, nu-i uşor.
Nici pentru ea. Nici pentru mine. Mare distanţă ne separă.
Îmi dau prea bine seama. Nu sunt atât de prost
ca să nu-mi dau seama.
Dar nu poţi avea mereu cărţi câştigătoare la joc.
Aşadar, înainte!
Ceea ce contează e ca primul pas să fie bun.
Pentru ea totul stă în acest prim pas. O ştiu.
O ştiu prea bine. De aici frământările mele.
Mă antrenez în consecinţă.
Mă antrenez cum n-am făcut-o niciodată.
Aşezându-mă lângă ea perfect paralel,
cu piciorul ridicat aidoma ei,
încremenit ca un par înfipt în pământ.
Dar vai, niciodată nu-i exact la fel.
Sau piciorul, sau încovoierea spatelui, sau ţinuta, sau stilul,
mereu e ceva nelalocul său şi plecarea atât de-aşteptată nu poate avea loc.
De aceea am ajuns aproape să nu mai pot merge eu însumi,
cotropit de o rigiditate, plină totuşi de elan,
iar trupul meu fascinat mă înspăimântă
şi mă duce spre nicăieri.
(din volumul La liberté d’action, preluat în antologia La vie dans les plis, Paris, Gallimard, 1972).
Cristian Bădiliţă
Asociația Culturală OGLINDANET, fondată în luna mai, 2011, la inițiativa dlui Cristian Bădiliță, în scopul de a desfășura activități (programe, proiecte și acțiuni) culturale, științifice și educaționale cu impact național și internațional.
Latest posts by Cristian Bădiliţă (see all)
- Evanghelia după Luca - September 22, 2014
- Evanghelia după Luca - November 22, 2012
- Exorcizări (12) - April 16, 2012
